And life goes on…

Cică viața e o luptă. Eu zic mai degrabă că viața e o continuă pregătire. De când ne naștem și până ne luăm rămas bun, noi ne pregătim sau suntem pregătiți pentru ceva. Ba chiar înainte de naștere, părinții noștri s-au pregătit pentru prima noastră orăcăială.

Au pregătit camera, au pregătit mobilă, scutece, jucărele. Au pregătit respirația, mersul la maternitate, venirea pe lume, venirea acasă. Odată ajunși acasă au pregătit pătuțul, băița, păpica. Apoi au pregătit moț, botez, grădiniță.

Apoi începem să-i susținem și noi în pregătiri. Ne pregătim la grădiniță pentru școală. Apoi ne pregătim la școală pentru liceu, ne pregătim de facultate ca să fim pregătiți pentru viață.

Apoi dacă nu avem servici ne pregătim pentru interviu ca să obținem un job. După ce-l obținem ne pregătim să avansăm, ne pregătim să luăm bani mai mulți, ne pregătim de weekend pentru ca în weekend să ne pregătim pentru Luni. Ne pregătim pentru concedii pentru ca în concedii să ne pregătim să mergem la plajă de unde ne pregătim să mergem la masă de unde ne pregătim să mergem la hotel de unde o să ne pregătim să plecăm acasă.

Ne pregătim pentru o relație, pentru a ne pregăti ca relația să devină serioasă, apoi ne pregătim pentru nuntă, ne pregătim pentru luna de miere, de unde ne pregătim să ne întoarcem acasă unde ne pregătim să facem un copil pentru care ne vom pregăti pentru prima orăcăială. O să pregătim mobila, scutecele, jucarelele, băița, pătuțul, păpica…

And life goes on…

Dar de trăit, mai trăim și noi? Măcar între două pregăteli. Că o să vină o vreme când nu vom mai avea pentru ce să ne pregătim. O să trăim din trecut așa cum azi trăim pentru viitor. Și ni-l pregătim minuțios.

E Duminică seara. Sunteți pregătiți pentru Luni?