S-au ofilit bordurile

Seceta a făcut primele victime. S-au ofilit bordurile din Drumul Taberei. Probabil că nu au fost proiectate pentru climatul tropical din București sau pur și simplu au ieșit din garanție. Nu au mai mult de trei ani de când au fost plantate dar se vede treaba că sunt mult mai sensibile decât cele de pe vremea odioasei dictaturi. Nu știu cine este responsabil cu bordurile din capitală, primăria locală, generală sau Ministerul Transporturilor dar știu că fac o treabă tare bună.

Mă impresionează până la lacrimi grija edililor față de mine cetățeanul sectorului 6. Au intuit că mulți gândesc ca mine și au venit în întâmpinarea doleanțelor noastre. Bordurile vechi de aproape de trei ani, poate chiar mai bine, nu se mai puteau suporta pe străzi. Erau un model învechit care punea la grea încercare sănătatea estetică a locuitorilor sectorului cunoscuți ca iubitori de frumos. Nu știu cum am putut rezista atâta amar de vreme.

Dar, acum că răul a fost tăiat din rădăcină, vreau să mulțumesc tuturor celor care veghează destinele urbei noastre. Acum că toate forțele s-au mobilizat exemplar pentru a duce la îndeplinire sofisticata sarcină, e de înțeles de ce nu există posibilitatea remedierii unor mici și neînsemnate probleme locale. Pentru că la cât de bine o să arate sectorul înveșmântat cu noile borduri, mi-este și jenă că m-am împiedicat de niște deșertăciuni cum ar fi balta de la fiecare ploaie din fața blocului. Acum realizez că edilii încurajează fauna piscicolă iar noi, în ignoranța noastră credem că cizmele se folosesc doar iarna. Până și cizmele vecinilor vă mulțumesc, dragi edili. Prin voi se simt din nou utile.

La fel cum ar fi trebuit să-mi dau seama că lucrările săptămânale din spatele blocului la rețeaua de apă caldă nu fac altceva decât să verifice etanșeitatea geamurilor și tăria nervilor. Și în plus, pompa lor cea prea decibelică nu face altceva decât să asigure feng-shuiul zonei, pentru că apa trebuie să circule, chiar dintr-un canal în altul. Dacă ar sta pe loc, s-ar îmbâcsi și ne-ar stagna norocul.

Mai mult, gândind la nivel macro, le mulțumim edililor pentru că au creat noi locuri de muncă. Prea mult am exportat căpșunari în Spania. A venit rândul spaniolilor să se bată pentru un loc de bordurar în România. Industria borduristică este în plin avânt în ciuda crizei economice iar viitorul e promițător. Doar un ochi critic și tendențios ar fi capabil să observe că bordurile de tip nou, pe lângă numeroasele avantaje din care enumerăm fapul că sunt gri, au un mic inconvenient. Au un termen de valabilitate de 3 ani ceea ce, de fapt, nu este deloc un neajuns. Dimpotrivă, prin dinamismul replantării bordurilor se înlătură monotonia rutieră. Șoferi, de ce nu recunoașteți că ardeți de nerăbdare să vă înghesuiți pe celelalte benzi când una este ocupată de meticuloșii bordurari.

Și ca să moară de ciudă nerăsfățații din celelalte secoare, o să vă spun că la o aruncătură de bordură de locuința mea, pe lățimea unui metru sunt nu unul, nici două, ci trei rânduri de borduri. Locația exactă nu o să v-o dezvălui pentru a evita peregrinajul.

Aștept nu nerăbdare să treacă cei trei ani până la viitoarea bordurare. Am auzit că noul model de borduri, care se va lansa la anul, va fi și mai gri.