Din lumea celor care cuvântă

Omul are un mare avantaj față de orice altă viețuitoare a acestei planete. Comunicarea. Dacă animalele își pot comunica nevoile primare nu mai departe de lungimea unui urlet, oamenii se pot exprima nuanțat iar tehnologia ne ajută să transmitem aproape orice oricui oriunde și oricând.

Dar, orice privilegiu atrage după sine și responsabilități pe măsură. Și exact asta vreau să vă transmit astăzi. Că vorbele pe care le aruncați pe Facebook contează. Orice statement, oricât de bizar, provocator, spiritual, util sau înălțător ar părea, va avea efect asupra celor care vă urmăresc. Mai mic sau mai mare, în funcție de câtă încredere prezentați. Chiar și o bâtă în baltă dată aiurea, poate tulbura apele cuiva.

Hai să vă dau niște exemple. Ieri dimineață aud la radio cred că Erevan, după nivelul prezentatorului, o gogoașă care mi-a contorsionat puțin mintea. Cică, ei, dacă azi ( adică Luni) a început postul Paștelui, hai să vă spun ce zice celebra nutriționistă (o știți voi iar eu o apreciez) despre farfuria prefectă. Ea trebuie să conțină puțină pâine, puțin mai multe legume și o mare porție de carne. Că tot a început postul, nu?

Săptămâna trecută am citit ceva de m-a întors pe dos numai ideea că există cineva care poate gândi așa. Probabil ați aflat și voi de celebra blogger-iță care s-a revoltat când a văzut că o angajată a unei firme de curățenie strânge mâncarea de pe mese, în loc să o arunce. De prisos orice comentarii. Am simțit doar un gol în stomac.

Exemple ar mai fi o căruță, dar ați prins ideea. Reversul medaliei galopului tehnologic este că oricine poate da azi cu bâta în baltă și face valuri. Cu atât mai mult când ai și niște ascultători/cititori. Știți cât de mult poate conta o vorbă de a voastră, chiar dacă singurii care vă ascultă sunt mama, vecina de pe vizor și instalatorul blocului? Ia spune-i cuiva „O, dar ce-i cu tine, ești palid. Ți-e bine?” sau cuiva care se luptă corp la corp cu kilogramele „Dar ce bine îți merge, te-ai mai împlinit puțin”. Le dai la gioale. Direct. Le-ai rupt elanul și le-ai mâncat fengshui-ul. Și de ce ai face-o? Nu vreau să ating cauzele care te conduc la astfel de mici răutăți. Te întreb doar atât. De ce n-ai alege să spui un lucru bun.

Vezi tu, cuvintele tale au o forță de care nu știu dacă ești pe deplin conștient(ă). Creștinii zic că la început a fost Cuvântul, budiștii ne sfătuiesc să rostim vorbe care aduc oamenii împreună, toltecii ne zic să fim impecabili cu cuvintele noastre. Așa că tind să le dau dreptate și să cred în forța cuvântului. Și dacă tot suntem cuvântătoare, de ce să nu fim bine-cuvântătoare? Dacă avem de ales, și mai mereu avem, de ce să nu spunem ceva util, frumos, pozitiv, constructiv?

Hai să facem un exercițiu. Chit că îl fac doar eu și mă vede doar mama, vecina de pe vizor și instalatorul blocului. Hai să uităm o zi să fim acizi, critici, superiori, războinici, revoltați. Hai să încercăm o zi să nu mai vedem paiele din ochii altora. Hai să gândim puțin înainte să vorbim/scriem. Și hai să simțim puțin înainte să gândim. Ce urmează să spunem/scriem o să aducă un zâmbet pe buze sau un gol în stomac? Dacă e zâmbet, să-i dăm drumul. Dacă e gol, hai să ne mai gândim o dată.

Cum ar fi? Doar 24 de ore. Cine se bagă, zâmbetele sus 🙂