Am rămas dator cu un film. Azi vorbim despre The Walk, un film care, după neavizata mea părere, putea mai mult. Mult mai mult. L-am văzut la IMAX, deci experiență mai plenară nu puteam avea. Cu toate astea am văzut filmulețe pe telefon care m-au impresionat mai tare.
Nu vreau să-i fac reclamă negativă, dar mie unul nu mi-a plăcut. Deși tema centrală a fost „the void”, adică senzația de gol pe care o urmărea cățărătorul francez, filmul a fost el însuși gol. Spuneți-mi ignorant, dar nu-mi aduc aminte de un film de acțiune atât de plicticos. Au fost momente când m-am simțit îngenunchiat de greutatea propriilor pleoape. Le-am făcut față cu greu.
După cum vă mai povesteam, nu mă duc cu ochelari de cal la film. Caut înainte, trailere, review-uri, chestii. Nu e prima oară când iau țeapă cu trailerul, dar review-urile alea de cine or fi fost scrise? Auzi, filmul perfect, am stat cu sufletul la gură, niciun moment din film n-a fost în plus… Postaci de Hollywood? Rudele regizorului?
Pe actorul principal îl simpatizez. Joseph Gordon-Levitt e un fel de Keanu Reeves cu mai puțin păr. În rest, același aer misterios, ca să nu zic ciudat (vezi freak). Nu zic că a jucat prost, ba din contră, m-a făcut să-l caut pe IMDB, să văd dacă nu e canadian, atât de bine i-a ieșit accentul franțuzesc.
Dacă nu știți, filmul este despre francezul excentric, ca să nu zic nebun cu acte în regulă, Philippe Petit, de care am auzit cu toții că se cățăra pe cele mai înalte clădiri din lume, după care era înșfăcat de poliție. Era momentul pentru un film cu viața lui. Adică ar fi avut potențial să mă facă să-mi transpire palmele, să simt un nod în gât, nu știu, să miște ceva în mine. Că d-aia merg la film, să mă rup puțin de cotidian, să mă facă să visez, să mă hipnotizeze, să transced în altă lume, să mă facă să văd lucrurile și altfel.
În accepțiunea mea un film bun lasă urme. Fie îmi extrage un fior în timpul acțiunii, fie mă pune pe gânduri după. Ideea e că face ceva. Nu trebuie neapărat să mă identific cu personajul dar atinge un punct, o coardă, o ceva. Filmul ăsta nu a atins nimic. Un nene care se pregătește să meargă ilegal pe o sârmă legată de acoperișurile defunctului Word Trade Center. Trei sferturi din film se pregătește și un sfert pășește.
Apropo de WTC, o fi trecut suficient de mult timp pentru americani ca să poată vedea un subiect despre turnuri, altul decât prăbușirea lor și teoria conspirației de după? Nu s-a făcut nicio referire la 9/11, nici măcar pe generic. Parcă filmul chiar a fost făcut de francezi, nu de americani cu accent franțuzesc studiat.
Dar nu de asta am zis că filmul a fost un banc sec. Ce a fost dezamăgitor pentru mine e că nici finalul n-a salvat situația. Chiar dacă s-a mai animat puțin pe final, a fost prea târziu. Gustul amar n-ar fi trecut nici cu o găleată de șerbet.
Îmi pare rău că am scris ca un hater, pe care știți că-i detest, dar m-am gândit să fac un bine celor care au de gând să-și irosescă două ore din viață. Sau poate n-am fost eu capabil să descopăr capodopera de nota aproape 8 pe IMDB. Voi faceți ce vreți, dar să nu ziceți că nu v-am zis.
Un film de recomandat ”prietenilor” 😀