Printre stele

Mă apuc să scriu în seara asta fără o țintă precisă. Încerc să-mi pun ordine în min(t)e iar scrisul mă debranșează puțin de concret. Și îmi face bine acum. Am promis că nu o să mai scriu gri și am de gând să mă țin de cuvânt. Numai de alte genii neînțelese nu avem nevoie acum.

Cred că fiecare din noi și-a pus măcar o dată Întrebarea de ce. De ce sunt aici? De ce m-am născut? De ce acum? De ce eu? În ceea ce mă privește, mi le-am pus des și, odată cu trecerea anilor, mi-am dat diverse răspunsuri. Sunt aici să învăț, să cresc, să mă dezvolt, să mă simt bine, să las ceva în urmă, să experimentez, să simt, să iubesc… Probabil toate aceste răspunsuri sunt corecte, sunt probabil părți ale unui adevăr, dar cu niciunul nu am vibrat în totalitate.

Azi însă am aflat. Am aflat pentru ce sunt eu aici. Am aflat de la Joseph Cooper, pilotul interstelar. Suntem aici pentru a crea amintiri copiilor noștri! Este cel mai complet răspuns pe care l-am primit referitor la sensul vieții. Da, pentru asta sunt aici. Pentru ca fiul meu să aibă amintiri frumoase din cea mai frumoasă perioadă a vieții.

Vreau să-i creez amintiri care să-l mângâie, să-i dea putere, să-i fie refugiu pentru zile gri și un zâmbet pentru cele însorite. Vreau ca el să-și aducă aminte că a fost iubit mai mult decât orice, să-și aducă aminte că i-am fost alături, l-am sprijinit, l-am învățat, vreau să-și aducă aminte că a fost în siguranță deși îl urcam cu picioarele pe tavan. Vreau ca el să-și aducă aminte că eu eram fericit doar pentru că el era. Să își aducă aminte că nu trebuia să facă nimic special pentru a fi iubit, trebuia doar să fie. Vreau ca el, cel de mâine, să-și aducă aminte mereu lângă un zâmbet de mine, cel de azi.

La asta lucrez acum. Am lucrat și până acum dar nu mi-a fost atât de clar pentru ce. Vreau să dau mai departe ce am primit și eu. Amintiri frumoase.