Efectul Geoană

Efectul Geoană a fost pentru prima oară enunțat de politicianul care îi poartă numele, și desemnează agonia unui corp cufundat în somn într-o stare de agregare pozitivă, care dimineață se trezește într-o stare de agregare negativă.

Celebra întorsătură de situație a trecut deja din folclor în manualele școlare. S-au făcut bancuri, glume, bășcălii, s-a întors cuțitul în rană după care s-a presărat sare după gust. Nu mă aventurez spre tărâmul Geoană Apune pentru că a fost prea bătătorit de alții.

Atunci despre ce e vorba în propoziție? Este vorba de subsemnatul care a trăit pe propria piele efectul Geoană. La scară mică, dar suficient cât să-i simt colții. Cum au decurs ostilitățile? Aseară nu eram președinte, dar eram plin de speranță. Aveam o melodie în finala Eurovision și un campion la box care urma să altoiască un huligan englez. M-am culcat cu zâmbetul pe buze.

Dimineața n-am aflat că nu mai sunt președinte, dar am aflat că Mandinga n-a prins nici măcar top 10 iar Bute și-a luat-o pe coajă destul de categoric. Așa că mândria de a fi român s-a dus pe apa Duminicii ploioase de azi dimineață. Și cum nu-mi place să las lucrurile doar să se întâmple, am vrut să cercetez cauzele care au condus la producerea efectului Geoană. Am desprins două idei pe care le voi detalia pe scurt.

Prima: Eurovisionul nu e despre muzică ci despre strategie. Când am văzut ca babele alea rusoaice amenință primul loc, mi-am dat seama că singura șansă ca România să câștige Eurovisionul ar fi să cânte Ștefan cel Mare. Că fără el ne-am aplecat la poartă tot timpul, fie că a bătut din est sau din vest. (Dacă am fost prea subtil, răspund la mail).

A doua: Lucrurile lăsate de la sine au tendința de a se înrăutăți. E posibil s-o fi postulat-o Murphy înaintea mea, dar ca mine n-o explică nimeni. Deci, mi-am dat seama că dacă nu te ocupi de un ceva, acel ceva n-o să meargă bine de la sine, ba din contră. Să luăm cazul sănătății trupești. Nu e mai comod și confortabil să stai toată ziua cu burta la soare, să bei ceva alcoolic, să mănânci ceva dulce? Cui îi place cu adevărat să transpire, să se chinuie, să trăiască cu doi morcovi pe zi? Dar vedeți voi, ce e ”bun” îngrașă, deteriorează și buhăiește. Dacă nu faci nimic în sensul ăsta, dacă nu iei atitudine, corpul tau o să ajungă din clepsidră butoi.

Dacă n-ar sta lucrurile așa, de ce femeile nu depun grăsime pe sâni și nu pe șolduri, fund și coapse? De ce bărbaților li se umflă burta în loc să li se umfle bicepsii? De ce nu cade părul din lateral ci din frunte? De ce faci riduri pe față și nu în altă parte? Vedeți, natura are grijă ca noi să nu cuplăm pilotul automat. Trebuie să depășim capcana comodității pentru că cele mai bune realizări se află în afara zonei de confort.

Am luat exemplul trupesc pentru că pare cel mai apropiat nouă. Deși pentru unii, la cum se poartă cu trupul lor, numai apropiat nu aș zice că le este. Dar exemple de lucruri nesupravegheate care se duc spre eșec asigurat, curg în orice domeniu.

O afacere de care nu te ocupi, n-o să meargă niciodată (din păcate reversul nu este totdeauna valabil). O mașină pe care nu o îngrijești o să te lase mai devreme sau mai târziu în drum (nici aici nu e valabil mereu reversul). Un adversar pe care începi să-l crezi prieten o să te ardă când ți-e lumea mai dragă. Pe Alex (aka Biliboi, aka fi-miu) dacă îl scapi o clipă din ochi o să facă exact ce e cel mai periculos, o să se cocoațe în cel mai inaccesibil loc, o să aibă în mână cea mai periculoasă unealtă.

Și altele și altele. Ideea de bază: nu te aștepta ca lucrurile să meargă bine de la sine că nu o vor face. Gata că-i târziu și mâine n-am chef să mă autoflagelez cu un alt efect Geoană. Că nu mi s-a urât cu binele.

Închei cu un clasic call to action. Voi ați simțit vreodată Efectul Geoană?