Cel mai ușor lucru din lumea asta este să critici. Fără a da nicio soluție. Suntem experți în a critica președintele, guvernul, fotbalul, prețurile, pițipoancele, baronii locali, poliția, beizadelele, bizonii din trafic… Din această cauză, articolul de astăzi nu va fi un strigăt. Nu va fi un manifest. Nici o cârcoteala dar nici o siropeală. Este poziția mea referitoare la recentul verde la măcelul patrupedelor dat de autorități.
Problema câinilor comunitari a împărțit lumea în două. Cei pro și cei contra. Nici eu nu sunt de acord cu haitele de maidanezi care se înmulțesc nestingherit deși au fost ”sterilizați”. Evident că ”sterilizați” au fost doar banii de la buget. Nu îmi place agresivitatea unora. Nu-mi place că trebuie să mă opresc din alergat atunci când trec pe lângă ei. Nici pe bicicletă nu e mai confortabil.
Dar de aici și până la a lua decizia aberată de a-i stârpi, e un drum lung și plin de interese politice. Cam ca tot ce ne înconjoară și ne guvernează existența. Bani și interese politice. Dar nu am de gând să vorbesc despre politică. Tocmai am mâncat.
Să revenim. Mă întreb cum s-a ajuns la o asemenea decizie. Probabil s-a constituit un ”focus grup” sau un sondaj pe un ”eșantion reprezentativ” și s-a constatat că cei pro câini sunt mai puțini decât cei contra. Dacă ar fi invers, nu și-ar tăia nimeni craca politică de sub picioare. Și în plus, de ce nu ar mai câștiga un ban cinstit din eutanasiere? Mă rog doar să își facă la fel de temeinic treaba ca și în cazul sterilizării. Banii și-i trag dar măcar scapă săracii câini.
Dincolo de cinism, îi voi intreba retoric pe ”aleșii” noștri. (Evident că au lucruri mult mai bune de furat făcut decât să-mi citească blogul). Cu ce drept decideți destinul unei specii? Cu ce drept puteți lua ceva ce nu este al vostru, nu ați creat-o și nici habar n-aveți cum se face? Vorbeam despre viață. În secolul XXI domnește tot legea junglei? Cel puternic decide pentru cel slab? Ce vă deosebește pe voi de tipul isteric cu mustață care a încercat să extermine o rasă?
Nu mă mai lungesc. Ați înțeles poziția mea. Exterminarea câinilor este o decizie politico-financiară care nu mă surprinde dar mă scârbește și mai tare. Voi cei care decideți pentru noi, aveați toate pârgiile necesare pentru a rezolva elegant și moral o problemă delicată. Nu ați făcut-o, pentru că prețuiți banul mai mult decât viața. Va veni o vreme când niciun ban din lume nu o să vă mai poată salva viața. Dar până atunci, Bucureștiul va fi un trist sat fără câini.
In urma cu 5-6 ani am vazut o scena care m-a marcat. Un maidanez mare si negru ( deci un animal fioros , mancator de oameni nevinovati si blanzi) a capatat un castronel cu mancare si a inceput sa halpaiasca cu pofta. De el s-a apropiat timida o catelusa gravida . Fiara mare si neagra s-a dat la o parte si i-a cedat ei mancarea desi si lui ii era foame si nu era deloc vinovat de starea catelusei…
Eu nu pot comenta pana nu vad varianta de lege adoptata.
Ca principiu, sunt pro eliminarea cainilor vagabonzi de pe strazi (nu eutanasiere ci strangerea lor in spatii amenajate). Amenajate de cine? De cei care ii iubesc atat de mult incat fac circ prin parlament sau la tv, varsand lacrimi de mila patrupedelor. Daca legea ar prevedea strangerea lor obligatorie si un termen de adoptie, atunci se va vedea cu adevarat cati iubitori de animale exista. Nu-mi place sa trec zilnic prin haita de 13 caini agresivi din fata blocului. Nu-mi place sa ascult noaptea strigatele oamenilor care merg pe strada si sunt atacati de acesti caini. Vreau ca cei care nu sunt un real pericol sa fie ingrijiti de oamenii care pot si doresc acest lucru. Avem 3 caini la tara dar iubirea si siguranta copilului meu sunt mai presus de orice.
http://www.cdep.ro/proiecte/2007/900/10/2/cd912_07.pdf
Se pare ca romanii se vor inghesui sa adopte.