Eu cred că Socaciu pregătește un nou album solo. Cum cariera lui intrase de câțiva zeci de ani într-un con de umbră stufoasă, a pus la încolțit germenii unei reveniri spectaculoase. Cum putea atrage atenția asupra lui? A tocmit un microfonist interlop să-l lase pe Turcescu în aer și să-l expună bălăcărind-o pe nevastă-sa, nu că n-ar avea dreptate. Ce-i drept, n-a fost tocmai elegant dar presa, din lipsă de interes pentru persoanele implicate, a trecut rapid peste subiect. Că fie vorba între noi, dacă frumusețea compensează lipsa inteligenței, Marina Almășan ar avea toate premisele trupești pentru o minte sclipitoare. Din păcate este dovada vie că legea conform căreia frumusețe x inteligență = constantă, are scăpări serioase.
Deci cu nevasta e linie moartă, nici măcar un divorț nu ar salva situația. Pepe, Iri și Borcea au îngropat divorțul ca formă a ieșirii din anonimat. Ce-a mai rămas? Dacă nu se poate ridica din mulțime prin scandal ce-ar fi să scandalizeze mulțimea cu o lege aberantă, cea a dublării filmelor. Și iată în acest mod simplu a reușit să facă să curgă valuri de cerneală digitală cu însemnări nu tocmai elogioase la adresa lui. Dar și-a atins scopul. Eu habar n-aveam că Socaciu e parlamentar. În ignoranța mea credeam că a rămas un folkist prăfuit, nu știam ce cocoș legislativ se află ascuns sub mustața lui.
Oricum e o diversiune. Legea Socaciu a venit la pachet cu vestea eliminării subvenției pentru încălzire. Una caldă, una rece. Ghici care e pe bune? Eu cred că o să ne clănțăne dinții la iarnă de bucurie că auzim în continuare vocea lui Luis Fernando (scuze, nu știu dacă e personaj sau actor, dar pentru mine reprezintă esența telenovelei). Deci fiți fără grijă, legea Socaciu se va frânge la intrare. Intrarea din parlament. Cine ar vrea să audă replica celebrului său omolog californian ”Hasta la vista, baby” dublată de Cotimanis în dulcele grai mioritic ”Ne vedem mai târziu, dragă”.
Și la urma urmei dacă tot e muzicant, de ce nu propune și dublarea cântecelor în română. N-ar fi nostim să auzim Pietrele Rostogolite cântând ”Nu am nicio satisfacție” sau ”Zahăr maro”. Pe regretatul Mihai fiul lui Jack țipând ”Cine-i rău”, ”Cară-te”, Regină cu ”O să vă bălăngănim”, ”Noi suntem campionii” sau Elvis (norocul lui că nu se poate traduce) cu ”Minți suspicioase”, ”Iubește-mă Ovidiu*”.
Distracția poate continua la nesfârșit. În orice caz, dacă nu ar fi așa hazlie, ar fi o lege de-ți vine Socaci.
* Ovidiu Tender este un om de afaceri din România. Controlează Grupul Energetic Tender, care desfășoară activități în domenii precum: energetic, servicii în industria petrolului și gazelor, prospecțiuni geologice, infrastructură rutieră, imobiliare, agricultură, turism și aviație. – Wikipedia
Extraordinar !!!!!! Mi-a placut . Mult .
Dar chiar, la traducerea cantecelor nu m-am gandit! :)) Felicitari, dragut articol!
Sa stii ca la inceput am avut poerlbme mari cu filme subtitrate. Cand se vorbea mult si repede, in incercarea de a nu pierde vreun cuvant imi scapau anumite miscari subtile din film. Uite, incearca sa vezi un film nou aparut: Troll Hanter, care este in norvegiana. Cand alearga ei acolo si urla cu totii, nu mai stii ce sa faci, sa citesti un text care se schimba aproape instantaneu, sau sa fii atent la actiunea propriu zisa. Da, de ex. „I’ll be back” lui Arnold este irepetabil, dar daca o spunea in austriaca lui nativa? Mai bine tacea 🙂