Marea USArizare

O minte luminată zicea că atunci când copiezi de la unul singur se numeste plagiat, iar când copiezi de la mai mulți se cheamă cercetare. Mă întreb cum s-o numi când o nație copiază de la altă nație.

Azi sunt naționalist. Trist naționalist. N-aș vrea să-i supăr pe dacofili (pentru care port un respect deosebit) dar mă doare să vad coloana vertebrală de cauciuc a neamului nostru. Și nu că ne-au fecundat cam toți cotropitorii din toate pozițiile, e clar că pe harta lumii nu am depășit niciodată gradul de pion. Accept asta și îi respect pe cei care azi dau nume de străzi. Ce mă supără este tendința copypaste mioritică. Hai că pot acorda circumstanțe pentru baia romană, ciubuc, ștecher, kurtos sau samovar. N-am prea avut de ales. Dar tineretul bonjurist n-are nicio scuză.

Cam lungă introducere pentru Halloween dar mă ardea. Am tăcut când am luat Sf. Valentin. E cu inimioare și noi n-aveam. Merge, chiar dacă la Valentinul ortodox n-are nimic în comun cu tizul lui catolic.

Am tăcut și când am luat fast-food-ul. Nu mă simțeam amenințat. Acum mă îngrijorează obezitatea infantilă sprijinită subtil de arcadele galbene.

Și ghici de unde vin marile generatoare de cancer pulmonar? Tot de la unchiu Sam.

N-am nimic cu americanii. Dimpotrivă. Sunt cea mai avansată națiune pentru că lumea nouă a fost sugativă de vârfuri. Dar de ce ne încăpățânăm noi să aducem doar ce ne convine din visul american aici în Balcani? Autostrăzile alea lungi nu le-am aduce. Stadioanele alea pline nu le-am aduce. Spitalele alea dotate nu le-am aduce. Salariile, învățământul, protecția socială …

Ceea ce ne facem noi că nu înțelegem e că oricât am încerca să cosmetizăm berbecu, n-o să fie niciodată bizon. Și nici cioara condor.

P.S. Pe când o Ziua Cârtiței cu mici și Guță pe Valea Prahovei?