Vamos de la plaja

Am redevenit bucureștean după o scurtă dar benefică (pentru bugetul local) vizită la mare, în localitatea cu nume de dată.

Aș adresa câteva vorbe estivale turismului autohton dar mai bine le las la foc mocnit. Ar fi un clișeu obosit să vorbesc de curățenia de pe plajă, calitatea serviciilor, componenta astrală a prețurilor care după cum este și firesc, crează nelipsitele bulucuri pe autostrada cu final brusc.

Cum activitatea mea cerebrala a refuzat deseori să interacționeze cu exteriorul din lipsă de provocări, am avut mult timp pentru inițierea câtorva dileme pitorești. Cum ar fi, de exemplu

De ce merge lumea la mare?

După lungi monologuri interioare am ajuns la o singură și solidă concluzie: din lipsă de inspirație.

Altfel de ce ai alege să faci în fiecare zi a sejurului tău estival mereu același lucru? Te scoli, mănânci, mergi la plajă, intri în apă, stai la soare, mănânci, dormi, mergi la plajă, intri în apă, stai la soare, mănânci, dormi, te scoli… ok, în funcție de vârsta din buletin și banii din portofel mai variezi puțin pe aceeași temă, mai bagi un dans, mai scoți o masă, dar scheletul e mereu același. Singura abatere de la regulă este și ea o regulă în sine. În a treia zi (sau a doua pentru cei fără rude cu coviltir) pielea nu mai suportă contactul solar. Dormit în cap, frecții cu iaurt, frisoane, dureri de cap, nu mă atinge că leșin…

Logica statului la soare îmi depășește gândirea liniară. Oricât aș încerca nu găsesc răsplata pentru orele de tortură solară orizontală. Dacă ar fi strict despre bronzat, cei mai avansați în grad sunt salvamarii și vânzătorii ambulanți pe care personal nu i-am vazut vreodată la orizontală cu aripile în sus pentru a se bronza subaxilar.

Totuși poate ar fi fost mai bine să port o șapcă…

P.S. Pentru evitarea deviațiilor mentale vă sfătuiesc să nu alegeți localitatea cu nume de dată. Pe cât posibil îndreptați-vă către o localitate cu nume de localitate, ideal ar fi unul cât mai greu de pronunțat în limba română.