vorbe la drum de seară
O nouă premieră. Un articol scris dimineața. Bine, la câți lucși sunt acum afară, am atmosfera asigurată. Pot pretinde liniștit că e seară fără să-mi fur căciula singur. Trebuie să recunosc că urmează un articol scris din impuls, așa cum aș vrea să scriu cât mai multe. Declanșatorul panseului de dimineață a fost, ca de…
Ieri a fost 1 Aprilie, ziua păcăliciților. Băi, mie îmi place ziua asta, stimulează creativitatea. Față de sutele de zile tematice stupide, mai ales de import, ziua asta chiar merită sărbătorită. E foarte practică, pune mintea la contribuție, „cadourile” sunt practic gratis iar păcăliții și păcălitorii se distrează (de cele mai multe ori) de minune….
Am promis că nu mai scriu trist și vreau să mă țin de cuvânt. Azi m-a lovit nostalgia copilăriei așa că o să fac un efort suplimentar să nu alunec melodramatic. Mă gândeam cu profund regret că mi-a dispărut magia. A dispărut, cel puțin la mine, pofta aia nebună de a afla, a cunoaște, a…
Am văzut zilele trecute o știre de la un post american. Un copil găsește în parcarea restaurantului o hârtie de 20$, intră, scrie un bilet și dăruiește bancnota alături de bilet unui soldat în uniformă care se afla în restaurant. Pe bilet scrie așa: Dragă Soldatule, Tata a fost soldat. Acum este în Ceruri. Am…
Îmi spune și mie cineva de ce strigă românii „yes” când se bucură? Yes, am reușit, yes am luat examenul, yes au bătut ai noștri, yes au crescut cartofii. La televizor, în parc, pe stradă, la mall, plin de yesmeni. E prea banal să zicem „da” sau „ura”? Putem varia cu „bine mă”, „așa bă băiatule” sau „no,…
Am emoții. Nu m-am mai produs cu public de anul trecut. Am un nod în gât și palmele umede. Dacă am uitat să scriu? Dacă scriu insipid, plicticos, neinteresant? N-aș vrea să dezamăgesc milioane și milioane de fani, așa că joc la siguranță. Nu mă hazardez în subiecte pretențioase, controversate sau născătoare de pasiuni. Am…
Da, știu. Nu am mai scris de ceva vreme. Nu de lene, nici din lipsă de timp. Pur și simplu traversez o etapă mai opacă și nu vreau să scriu trist. De aia îmi place să mă uit la comedii stupide. E destul de gri în jur ca să-mi umplu existența cu drama fictivă a…
Ieri, știți, a fost ziua Magneticului. Și a mea, am împlinit 3 ani de când sunt tătic, timp suficient să mă prind cum stau treburile în meseria asta. Și totuși cine pe cine învață? Cine e profesorul și cine e elevul? Eu îl învăț pe el să fie copil sau el mă învață pe…