vorbe la drum de seară
Azi, mă rog ieri, a fost ziua internațională a fericirii. Ce moment mai bun să scriu despre ea? Dar nu vă lăsați amăgiți de titlu, e o capcană. Nu există shortcut-uri spre fericire, cel puțin nu la îndemâna oricui. Am pus titlul în meschinul stil jurnalistic cu un scop nobil. O să vedeți despre ce…
S-a dus o lună de când s-a dus. De-a lungul timpului, au fost multe momente, mai mult sau mai foarte puțin fericite, care m-au făcut să-mi împart viața în două. Înainte și după. Dar niciunul din ele n-a fost mai categoric, niciodată nu am simțit atât de profund prăpastia dintre cele două lumi. Cea dinainte și…
Am vrut să nu mai scriu niciodată. Pentru că nu mai aveam niciun motiv să o fac. Azi scriu. Dar motivul pentru care o fac, mi-aș fi dorit să nu-l am niciodată. Cei care contează știu că de câteva zile am pierdut o parte din mine. Încă nu am apucat să mă dezmeticesc, nu am apucat să înțeleg….
De ieri, Alex a fost lovit pentru a enșpea oară anul ăsta de o răceală năpraznică ce l-a făcut indisponibil pentru îndatoririle școlărești. Așa că a stat acasă, prilej cu care facem împreună tot felul de năzdrăvănii educative. Și cum încerc să-l învăț cât mai multe, învățând și eu alături și de la el, de…
Omul are un mare avantaj față de orice altă viețuitoare a acestei planete. Comunicarea. Dacă animalele își pot comunica nevoile primare nu mai departe de lungimea unui urlet, oamenii se pot exprima nuanțat iar tehnologia ne ajută să transmitem aproape orice oricui oriunde și oricând. Dar, orice privilegiu atrage după sine și responsabilități pe măsură. Și exact asta…
Hai că s-au calmat spiritele și pot spune și eu câte ceva fără să inflamez pe nimeni. Nici prin ciorna pe care o citiți acum, n-am de gând să zgândăr vreun sentiment patriotic sau să arăt cu degetul în vreo direcție. Din contră. Călugărul budist din mine vă cere doar puțină înțelegere. Sau puțin mai multă….
Mă gândesc cum ar fi fost dacă. Unde am fi fost azi, dacă în ’90 am fi mai puțin îndobitociți și l-am fi votat pe Rațiu? Cum ar fi fost cu Năstase, Geoană, Ponta? Și, ca să mă apropii de subiectul zilei, cum ar fi fost România cu Vadim președinte? Ne putem doar imagina. Ar…
Unul câte unul, idolii mei își iau rămas bun. Și n-am avut mulți. Prima plecare pe care am simțit-o a fost cea a lui Freddie. Următoarea a fost cea a lui Patrick (despre care am scris aici) și cea a lui Steve (despre care am scris aici). Azi a mai plecat unul. Dimineață în timp ce conduceam îl aud pe…