vorbe la drum de seară
A venit momentul să suflu peste degetul de praf care s-a așternut pe blog. Nu m-a mai mișcat nimic pozitiv notabil, cât să mă facă să scriu ceva pozitiv notabil, ca să transmit ceva pozitiv notabil. Până în seara asta. Despre ce e vorba? Mi-am luat, ca tot omul care nu rezistă trendurilor, o trotinetă electrică….
A trecut fix o săptămână de la postarea cu nemâncarea și simt nevoia unui update. V-am tot spus cum e în timpul, dar niciodată după. Pentru că toate poveștile, cu sau fără happy-end, au o continuare. Îmi aduc aminte că în copilărie spuneam că îmi plac filmele/cărțile în care eroul principal moare. Așa ziceam că…
Poate că nu e o întâmplare că ultimul post a fost tot despre post. Nu că n-aș fi trăit interior sau exterior chestii interesante care ar fi putut fi povestite, dar coincidența stranie a construit nepremeditat un arc în timp între cele două challenge-uri importante la care mi-am supus aparent trupul, în realitate mintea. Este Sâmbătă…
Am atins un punct din viața mea în care foarte puține chestii reușesc să mă mai miște. Totuși, filmul de aseară, a reușit să o facă, într-un mod aparte. Așa că mi-am șoptit în barbă că dacă nici Bohemian Rhapsody nu mă face să scriu pe blog, nu știu ce altceva ar putea-o face. Să…
Alaltăieri l-am dojenit pe fii-miu, pentru ca, doar câteva minute mai târziu, să-mi pară zdravăn de rău. Așa că am să vă povestesc pățania și poate așa, undeva, o să aprind un beculeț și un alt copil o să scape de o mustrare gratuită și nemeritată. Scriu pentru o cauză nobilă. Dar mai întâi contextul,…
Au început să mă miște din ce în ce mai puține lucruri. Poate sunt eu, poate e lumea care mă înconjoară. Cert este că până nu demult, mecanismul prin care lua naștere un post pe blog era următorul: trăiam sau eram martorul unui eveniment, îl trăgeam ca spirtul prin pâine și-l dactilografiam. Însă, după o…
Se zice că Dumnezeu nu-ți dă mai mult decât poți duce. Dacă ați ști de câte ori am scris în cap articolul din seara asta. Și tot de atâtea ori l-am șters. Pentru că mi-e teamă. Aveam impresia că mă pot exprima și transmite prin scris. Acum știu doar că vreau să scriu. Vreau să…
De când mă știu, m-am zbătut mereu prin existențiale. De-alea grele cu ce e viața, de ce trăim, care sunt regulile, care sunt consecințele? Și n-am făcut rău, că altfel m-ar fi trăit viața pe mine și aș fi ajuns la niște cifre grizonate, cu niște valori comode dar false născute din orgoliu: carieră, bani,…