vorbe la drum de seară
Am auzit atâtea clișee despre iarna asta în general și despre zăpada de azi în special încât n-am să mă alături în niciun fel corului sarcasticilor. O să vă povestea doar la ce mă gândeam azi când dădeam zăpada de pe mașină, lăsând ironiile la adresa iernii, a Celui care a adus-o, a autorităților, a…
Din vârful patului, cuprins de febra multianuală, aia începută anul trecut și jonglată și peste puntea dintre ani, vin cu gândurile-mi de revelion, pe care n-aș vrea să mă iau cu anul și să le uit. Le puteți liniștiți vedea ca pe un pamflet și trata ca atare. Mă gândeam aseară că inteligența populară e…
Așa ca de ultima zi din 2019, mi-am zis că nu pot rata un prilej atât de favorabil să-mi etalez gândurile de sfârșit de an. Așa că fără alte zorzoane, hai să încep ultima scriere pe anul ăsta. Spuneam mai demult și nu m-am sucit, că anul e doar o măsura a timpului și că…
După ce s-a mai domolit febra alegerilor, vin și eu cu o scurtă completare. Zic scurtă, pentru că am zis că eu și activismul politic nu suntem în aceeași barcă. Așa că dau una scurtă și fug. Știți genul ăla de ”creștini evlavioși” care fac toate bazaconiile posibile, mătură cu bunul simț sau chiar cu…
De ceva vreme, cunoscuții știu că am intrat în lumea dură și plină de neprevăzut a construcțiilor. Adică renovez apartamentul în care au stat ai mei, motiv pentru care aș fi scris un post lacrimogen despre cât de dureros e să cotrobăi prin amintiri și cât de mult contează momentul prezent. Și încă nu sunt…
Știți melancolia aia care vă apucă după ce stați plecați o vreme din țară? Dorul ăla de țară, care vă face să vă amintiți doar de părțile bune și să ziceți “hai mă că nu e chiar așa rău”. Îl știți, nu? Ei bine, l-am simțit și eu. Nu se simte în primele zece zile,…
Nu știu cum să încep articolul de azi. Am scris și am șters de prea multe ori. Vreau să scriu despre subiectul de săptămâna trecută care m-a afectat major. A înăbușit și ultima fărâmă de românism din mine, m-am simțit părtaș la un popor neputincios. Am vrut să scriu sub patima evenimentului, dar am urmat…
Știu că sună a ne eu. Că eu sunt ăla care am iubit mereu ploaia, care am înviat cu fiecare picătură. Dar azi, azi pentru prima oară aș fi vrut să pot să o urăsc. Să ma expun. Am jucat pe la prânz baschet în parc cu fii-miu. Ne-a prins joaca, ne-a prins ploaia. Pardon,…