vorbe la drum de seară
De luni a început tortura. Alex merge la grădiniță. N-a fost deloc o săptămână ușoară nici pentru el nici pentru noi. Da, știu, „trebuie” să meargă la grădiniță pentru că toți copii merg la gradiniță, pentru ca acolo se disciplinează, învață chestii, socializează. Numai lucruri bune. Dar lui, cel puțin pentru început, nu-i place, sentiment…
Din discuțiile „offline” și din lipsa de reacție la articolul anterior am impresia că am fost înțeles greșit sau nu am fost înțeles deloc. Așa că în seara asta mai învârtesc puțin cuțitul în rană după care adaug puțină sare, după gust. Îmi doresc câini agresivi liberi pe stradă? Categoric NU! Îmi doresc să fie…
Noi oamenii chiar nu avem capacitatea de a anticipa? Sau lucrurile se mișcă doar la presiunea opiniei publice? Ce-i cu isteria asta bruscă despre câinii vagabonzi (și Roșia Montana)? Sunt pe stăzi de jdă ani și peste noapte au devenit problemă națională. Brusc vâlvă, petiții, implicare, referendum. Da, s-a întâmplat un lucru tragic. A murit…
Proaspăt revenit de pe meleaguri sub-dunărene, vreau să vă împărtășesc reportericește experiența mea din concediul bulgăresc, all inclusive, Grand Hotel Varna, stațiune Constantin și Elena, lângă Bapha. O să fac un comparativ cu ce ne oferă Românica versus Bulgărica. Așa că, fără brizbrizuri, fără floricele, să începem cu începutul. Drumul Sunt vreo 270km din…
Ego-ul cred că este una din cele mai mari poveri ale noastre, oamenilor. Din pricina lui, luăm cele mai bizare decizii, ne punem în pericol, cădem în ridicol, refuzăm să ne bucurăm sau să trăim clipa, doar pentru că „nu dă bine”, sau sintagma preferată a ego-ului: „tu știi cine sunt eu?” De obicei orgoliul…
M-am născut și am crescut în București. 50% din părinții mei tot aici s-au născut și 100% din ei au crescut în București. Și mare parte din bunici tot de prin zonă sunt. N-am avut bunici la țară ci la Orizont și Favorit și o străbunică prin Regie. Deci mă pot numi bucureștean fără ezitări….
Mă bântuie o (altă) reclamă idioată. Parcă e la Vodafone și zice că un tânăr trebuie să dea nu știu câte sms-uri ca să poată să cucerească o gagică. Dincolo de penibilul mesajului în sine se ascunde un trist adevăr. Tinerii chiar butonează la greu. De ce zic trist? Pentru că avea dreptate un tip…
În seara asta am de gând să scriu despre alegeri. Despre „choices” nu despre „elections”. Adică nu despre alea pe care le iei o dată la patru ani și le regreți zi de zi. Despre alea pe care le iei zi de zi și n-ar trebui să le regreți niciodată. Teoretic. Mă gândeam că noi…