De la abstinență la flow

Au început să mă miște din ce în ce mai puține lucruri. Poate sunt eu, poate e lumea care mă înconjoară. Cert este că până nu demult, mecanismul prin care lua naștere un post pe blog era următorul: trăiam sau eram martorul unui eveniment, îl trăgeam ca spirtul prin pâine și-l dactilografiam. Însă, după o…

Continuă lectura

Pierdut țară. O declar nulă.

Multora nu o să le placă ce am să scriu în seara asta. Este despre România și cum se vede ea, dintr-un bloc obscur din Drumul Taberei. Așa că o să am rugămintea ca adevărații înverșunați să dea skip, nu vreau să polemizez cu nimeni. E doar amarul meu, pe litere. Pentru cei ocoliți de…

Continuă lectura

Uriașului meu

Se zice că Dumnezeu nu-ți dă mai mult decât poți duce. Dacă ați ști de câte ori am scris în cap articolul din seara asta. Și tot de atâtea ori l-am șters. Pentru că mi-e teamă. Aveam impresia că mă pot exprima și transmite prin scris. Acum știu doar că vreau să scriu. Vreau să…

Continuă lectura

Viața ca o ceapă

De când mă știu, m-am zbătut mereu prin existențiale. De-alea grele cu ce e viața, de ce trăim, care sunt regulile, care sunt consecințele? Și n-am făcut rău, că altfel m-ar fi trăit viața pe mine și aș fi ajuns la niște cifre grizonate, cu niște valori comode dar false născute din orgoliu: carieră, bani,…

Continuă lectura

Claxonul – strigătul neputinței

Știți câinii ăia mici decorativi care îndeplinesc o singură funcție? Să latre la câinii mari, când ăia sunt în lesă sau după un gard. Sau ei sunt în brațe la stăpân. De fapt latră neputința din ei. De păzit nu pot păzi, de apărat nu au cum, nici măcar în fața pisicilor n-au prestanță. Cu…

Continuă lectura

Simona, liderul fără țară

Fiecare nație are liderii pe care îi merită. Nu este cazul Simonei. Am mai scris despre ea când era locul 2, aici. Între timp doar locul s-a schimbat, părerea a rămas aceeași. Talent, muncă, succes, mândrie într-o țară care aparent nu are nimic de a face cu oamenii din ea. Se scrie zilele astea despre…

Continuă lectura

Vreau să-mi iau o Panamera…

… s-alerg noaptea ca pantera… Glumesc. Nici nu-mi place. Nici melodia, nici mașina care se merită una pe cealaltă. Pe bune, nu că-s strugurii acri, dar dacă n-aș avea ce face cu banii, mi-aș lua un Porsche, nu un Panamera. Înțelegeți aluzia. Dar nu despre preferințele mele vreau să vorbesc azi ci despre un subiect puțin…

Continuă lectura

Un sex mai egal ca altul

Mândrețea de articol de astăzi vine ca răspuns la întrebarea retorică de ieri: bărbații de serviciu intră în vestiarul femeilor? Cum nu a fost nimeni în măsură să-mi azvârle un răspuns pertinent, mi-am făcut singur de lucru căutându-l. Și n-ar fi corect pentru generațiile viitoare să se confrunte și ele cu aceeași întrebare apăsătoare, așa…

Continuă lectura