vorbe la drum de seară
Mă bucur de fiecare dată când trecem la ora de iarnă. Varianta puturosului e că doarme mai mult. Varianta mea e că funcționez mai bine pe ora de iarnă, care e de fapt cea adevărată. Aici avea dreptate Tata care zicea că ora de vară e ora lui Ceaușescu și nu o respecta. Nu-și dădea…
Cred, de fapt nu cred, sunt sigur că data trecută nu m-am făcut pe deplin înțeles. Vreau să spulber azi orice neînțelegere ar putea umbri relația dintre mine și România. Ne respectăm, ne tolerăm, avem un trecut împreună, dar dacă s-ar ivi o oportunitate cât de mică, am lua-o fiecare cu „grazie” pe drumul lui….
Știți melancolia aia care vă apucă după ce stați plecați o vreme din țară? Dorul ăla de țară, care vă face să vă amintiți doar de părțile bune și să ziceți “hai mă că nu e chiar așa rău”. Îl știți, nu? Ei bine, l-am simțit și eu. Nu se simte în primele zece zile,…
Am fost în weekend în miezul festivalului corporatist de unde am venit încărcat cu experiențe numai bune de depănat pe blog. Așa că postul de față se anunță unul subțirel de vară. Aș putea spune că, din perspectivă personală, a venit cu un pachețel de gânduri reinterpretate și câteva conștientizări crude dar reconfortante. Pe scurt,…
Nu știu cum să încep articolul de azi. Am scris și am șters de prea multe ori. Vreau să scriu despre subiectul de săptămâna trecută care m-a afectat major. A înăbușit și ultima fărâmă de românism din mine, m-am simțit părtaș la un popor neputincios. Am vrut să scriu sub patima evenimentului, dar am urmat…
Știu că sună a ne eu. Că eu sunt ăla care am iubit mereu ploaia, care am înviat cu fiecare picătură. Dar azi, azi pentru prima oară aș fi vrut să pot să o urăsc. Să ma expun. Am jucat pe la prânz baschet în parc cu fii-miu. Ne-a prins joaca, ne-a prins ploaia. Pardon,…
A venit momentul să suflu peste degetul de praf care s-a așternut pe blog. Nu m-a mai mișcat nimic pozitiv notabil, cât să mă facă să scriu ceva pozitiv notabil, ca să transmit ceva pozitiv notabil. Până în seara asta. Despre ce e vorba? Mi-am luat, ca tot omul care nu rezistă trendurilor, o trotinetă electrică….
A trecut fix o săptămână de la postarea cu nemâncarea și simt nevoia unui update. V-am tot spus cum e în timpul, dar niciodată după. Pentru că toate poveștile, cu sau fără happy-end, au o continuare. Îmi aduc aminte că în copilărie spuneam că îmi plac filmele/cărțile în care eroul principal moare. Așa ziceam că…