Din an în Paște și mai des

Aglomerat zilele astea în București. Se simte aer de sărbătoare. De ce-o fi și mai aglomerat decât aglomerația obișnuită? Copiii sunt acasă, unii „bucureșteni” se reîntregesc cu familia din provincie, ăia care rămân doar n-or face cumpărăturile de Miercuri când Paștele e Duminică? Și totuși pe Waze toate drumurile sunt roșii. Ca ouăle. Dacă e…

Continuă lectura

Exatlon, cu mâhnire

Nu m-am uitat de la început. M-a prins pe parcurs, că prea vorbea fii-miu cu pasiune. E o emisiune cu un potențial uriaș, care are o singură mare problemă. Nu e produsă de ProTV. Și de aici i se trag toate belelele. N-o fi ProTV-ul mama televiziunii, n-or avea ei doar show-uri de succes, dar…

Continuă lectura

Duminică se mănâncă pește

Da, situația e chiar amuzantă. Duminică e raiul pescăriilor, un fel de 8 martie pentru florari. Și Duminica viitoare se rejoacă meciul. Care meci? Cum care meci? Fuga după peștele cel mare. E un sport individual în care toți, sau hai să nu generalizăm, o muțime de români se îmbulzesc să pună mâna pe peștele ăla…

Continuă lectura

Drumul cel mai scurt spre fericire

Azi, mă rog ieri, a fost ziua internațională a fericirii. Ce moment mai bun să scriu despre ea? Dar nu vă lăsați amăgiți de titlu, e o capcană. Nu există shortcut-uri spre fericire, cel puțin nu la îndemâna oricui. Am pus titlul în meschinul stil jurnalistic cu un scop nobil. O să vedeți despre ce…

Continuă lectura

De ce am pus creionu-n cui

De câteva luni, prezența mea “socială” a fost, zic eu, mai mult decât discretă. N-am mai scris, nu m-am mai faceboocit, am mers, vorba poetului, pe burtă. E oarecum firesc, încerc să-mi redesenez reperele, să mă adaptez și să mă obișnuiesc cu noua perspectivă. Mi-am pierdut și îndemânarea scrisului, parcă nici vorbele nu mă mai…

Continuă lectura

Prima lună plină goală

S-a dus o lună de când s-a dus. De-a lungul timpului, au fost multe momente, mai mult sau mai foarte puțin fericite, care m-au făcut să-mi împart viața în două. Înainte și după. Dar niciunul din ele n-a fost mai categoric, niciodată nu am simțit atât de profund prăpastia dintre cele două lumi. Cea dinainte și…

Continuă lectura

În loc de rămas bun

Am vrut să nu mai scriu niciodată. Pentru că nu mai aveam niciun motiv să o fac. Azi scriu. Dar motivul pentru care o fac, mi-aș fi dorit să nu-l am niciodată. Cei care contează știu că de câteva zile am pierdut o parte din mine. Încă nu am apucat să mă dezmeticesc, nu am apucat să înțeleg….

Continuă lectura

Evoluționism de toaletă

De câte ori ați auzit că lumea se îndreaptă într-o direcție greșită? Că se duce de râpă? Că noua generație e vai? Că nu mai e ce a fost? Zăpezile de altă dată… Prostii. Pe bune! Lumea evoluează și evoluăm și noi odată cu ea, chiar dacă de multe ori ținem cu dinții de trecut. Nu…

Continuă lectura