Eram dator un articol. Nu l-am scris până azi nu din lene sau din lipsă de timp. La cald ar fi fost mult prea pătimaș și poate aș fi fost deplasat sau poate că aș fi spus lucruri pe care aveam să le regret. Așa că azi a venit vremea lui. Doamnelor și domnilor, iată-l. Este el, articolul despre recenta vizită în Germania.
***
Știți sentimentul ăla pe care îl ai când trebuie să te întorci la Dacia 1300 după ce ai făcut un test drive cu un BMW? E cunoscut mai ales bărbaților. La femei mă pot gândi la un bidon de parfum Farmec după o mostră de Chanel. În ceea ce mă privește frustrarea e și mai mare pentru că cel puțin teoretic aș putea să-mi permit BMW-ul ăla. Și totuși las ABS-ul, las airbagurile, las controlul tracțiunii care nici măcar nu sunt un lux. Sunt normale, așa trebuie să fie de fapt o mașină. Las normalitatea și mă întorc la Dacia 1300 cu 4 viteze pe care nu le nimersc niciodată, cu frâne care nu țin decât în parcare, cu volan de care trag până în pragul febrei musculare și cu geamuri aburite la prima ploicică. A, și nici frâna de mână nu ține. Și iarna nu pleacă nici cu șocul tras.
Noi, românii, cu toții avem Dacii 1300. Chiar dacă unii își montează geamuri electrice, închidere centralizată, își pun CD în loc de casetofon. Unii chiar își permit să-și ia cu față detașabilă. Cei mai jmecheri își pun siglă de BMW. Tot degeaba, în spatele siglei e tot o Dacie 1300 cu carburator. Nu vrem să schimbăm marca, preferăm să furăm cauciucurile vecinului, să furăm benzina altuia din rezervor să șparlim ștergătoare de parbriz.
Facem din Dacii cotețe și ne găinărim între noi. N-am lua și noi un BMW să vedem cum dracu funcționează așa de bine. Cum i-au făcut nemții motorul, șasiul, caroseria, sistemele de siguranță. Să întrebăm și noi un neamț dar să-l și ascultăm. „Băi neamțule, cum dracu faceți voi BMW-ul ăsta să fie atât de elegant și de practic în același timp, să meargă atât de repede și totuși în siguranță. Cum îl faceți să fie atât de plăcut la condus?”
Da, și noi am avut Moskvici pe cap, dar de mai bine de 20 de ani am fost de capul nostru, am putut să facem ce vrem și totuși n-am făcut nimic. Și n-am avut de clădit peste ruine ca nemții. Am avut de schimbat mentalități dar n-am reușit sau n-am vrut. Mentalitatea noastră a rămas tot a șoferului de Dacie 1300 chiar dacă unii din noi, care au condus și mașini, știu că se poate și altfel.
De fapt asta mă roade cel mai tare. Că aici, acum și probabil și mult timp de acum înainte, tot Dacii 1300 vom conduce. Dar fi-miu nu trebuie să suporte asta. Chiar dacă o să-și facă școala de șoferi pe Dacie, eu, cu mentalitatea mea de daciot, am să mă lupt sau cel puțin nu-i voi sta în cale, să conducă o mașină adevărată când va avea permis.
Mi-aș dori ca până la vârsta majoratului să poată conduce aici o mașină adevărată. Dar recunosc sportiv că mi-am pierdut speranța că la Colibași o să se facă altceva în afară de Dacii 1300. Așa că, băiatul meu, măcar o Skoda tot o să te lase tac-tu să conduci.
Hai că mă bag la garaj. Până la vrum vrum mai avem mult de pâr pâr.
…macar de-am fi ramas cei de acum douazeci si mai bine de ani! mentalitatea nu e cea de atunci. Intre timp ne-am sat Dacia si ne-am dat mari „sa moara dusmanii” cu BMW-ul la mana doua sau furat .Am „castigat” lant gros de aur turcesc (la metru) , manele , rapandule siliconate si cu fundu’ gol la Tv , violenta de tot felul, sex in scoli,reporteri agramati , scoala de doua parale , hoti de fier vechi (suntem o tara de fier vechi).Eram mai buni, mai civilizati chiar , mai politicosi ,mai toleranti. N-am devenit nostalgica , nu-l regret pe Ceausescu dar trebuie sa recunoastem ca ne-am alterat ca natie ,ne-am tiganizat. Mai rau este ca nu cred ca ne mai putem vindeca in viitorii 20-30 de ani.
Premieru’ a dat un exemplu personal si si-a urcat fundu’n Dacie. Bine, am inteles si bataia lunga si metaforica din articolul tau, dar zic ca daca nu vom incepe prin a respecta macar pentru intentie tot ceea ce este „made in Romania”, nu vom putea intelege motivatia din spatele lucrului romanesc prost sau bine facut si nu vom putea aduce critici constructive. Avem o tzara ca in tzara, nu ca afara, si ori ne adaptam si incercam sa vedem frumosul sau utilul dintre toate celelalte ori vom incuraja incontinuu importul de civilizatie de tot soiul, chiar si turceasca, asa cum spunea „mom”, ceea ce nu va face decat mult rau acestui neam.
Sunt mai patriot si mai categoric in chestiunea asta, dar masina tot nemteasca o am… 🙂
inteleg ca articolul e scris adanc… ( vb lu jupan dumitrache cand cetea gazeta cu nae ipistatul….) as mai contribuii ceva la adancime… da tu stii ca pe unde bagi dacia… nu te incumeti cu bemveul… si apoi daca se buleste ceva la bemve stai si te uiti la el, iar dacia o legi cu sarma, suflii jiglerul de la ralanti si mergi mai departe. Unde bat eu? fiabilitatea celor 2 masini, plusurile si minusurile lor, se intalnesc undeva… sunt aici si sunt bucuros ca am invatat multe dar nu pot sa nu recunosc ca radacinile mele, inventivitatea nativa a natiei care e in stare sa repare totul cu sarma nu m-a ajutat enorm. aci discutia pot s-o extind insa nu e nici locul nici timpul potrivit. poate o s-o continuam la noi in gradina, cand aveti chef… c. aka ciuba