Felii de viață

Doar noi dăm vieții valoare adăugată. Noi cu atitudinea noastră, gândurile noastre și acțiunile noastre. Și vă garantez că viața poate fi un dar extraordinar, nu trebuie decât să ridicăm puțin capul, să deschidem ochii și apoi să-i mai deschidem o dată. Un om cu ochii larg deschiși a spus ”Îţi poţi trăi această viaţă ca pe un continuu act de magie sau o poţi trăi fără să vezi nimic magic în ea”. Astfel, o să vă servesc o felie de magie sau doar o înșiruire de mărunțiș cotidian.

Azi la birou sună mama să-mi spună că a fost amenințată telefonic de o lichea de la BRD că dacă nu plătește fabuloasa sumă de 30 de lei se vor întâmpla lucruri nasoale – furie (să-mi fi dat mie telefon viermele ăla…);

Cât sunt la birou aud un dialog telefonic între un om civilizat și un bădăran – nedumerire (habar n-aveam că poate fi atât de calm, mie mi-ar fi sărit țandăra instant);

Mă duc să-l iau pe tata să rezolvăm problema lichelelor de la BRD – nerăbdare (poate dăm chiar de vierme, l-aș alcătui din câteva alimente din care amintim oul și oțetul)

Din fericire pentru pacea Universală nu găsim viermele, în schimb dăm de poate cea mai minunată angajată din câte va mai avea BRD-ul până la inevitabilul faliment – uimire (cum, chiar poate să fie drăguță, să zâmbească și să dea impresia că te poate ajuta?)

Chiar cu superangajata, sistemul BRD nu se lasă încălecat. Nu știe cât avem de plată pentru că filialele nu au baze de date comune. Așteptăm peste 40 de minute pentru că știm că apelul nostru este foarte important pentru ei și ne păstrăm prioritatea în preluarea apelului – iritare (nici telefoane n-aveți, rasa voastră de profitori)

Aflu în sfârșit că 36 de lei mă despart de liniște și că fraza ”taxă de reemitere 0” înseamnă că plicul cu noul card vine gratis prin curier, dar de fapt costă 40 de lei – nervi (ăștia imi insultă inteligența semantică, luni o să văd dacă și OPC-ul e de aceeași părere)

Mă duc să plătesc la casierie, mă așez la coadă sub privirea goală unui paznic cu ochi mari și limpezi. I se face milă unei cliente și-mi spune că banca s-a închis, să mă duc la ghișeul de afară. Privirea lungă a paznicului e imperturbabilă – amuzament (dacă mi-aș pune acum o cagulă, ar ridica măcar o sprânceană?)

Rezolv (o să mai auziți de mine nătărăilor). Pe drum încercând să evit un autobuz parcat sunt claxonat din spate de o ochelaristă frustrată care are volan doar să-și sprijine ghearele. Am intrat pe banda ei așa că se simte nevoită să-mi gesticuleze de ce duce ea lipsă – compasiune (de, dacă ar fi fost natura mai darnică cu tine, poate ar fi avut cine să te detensioneze)

La semafor ma bag ca nesimțitul pe banda de făcut la dreapta și mă uit în oglindă la o figură care mă dezaprobă elegant – jenă (tocmai mie, lupului moralist al traficului să mi se întâmple așa ceva?)

Ajung acasă, preiau bebemobilul cu suflețelul din dotare și intru pe o alee strâmtă dintre blocuri. Fac loc unui grup de puști cu ambiții cinetice mai mari. După ce trec îmi mulțumesc – satisfacție (deci bunul simț nu a dispărut în totalitate, încă mai avem speranțe)

Mă apuc să-mi aștern ziua pe taste – încredere (dacă scamatoria mea v-a mișcat vreun nerv facial înseamnă că nu v-am pierdut prin mărunțișul cotidian)