Lucrurile devin serioase. În ultimul episod am vorbit despre Linz, un oraș poate prea liniștit, după un Arad poate prea plictisitor. Acum ajungem la Rust, orășelul, de fapt sătucul care găzduiește unul dintre cele mai mari parcuri de distracții din Europa. Spre bucuria lui fiu-miu, mare iubitor de senzații din ce în ce mai tari, care în Europa Park s-a simțit ca Alex în Țara Minunilor.
O să încerc să scriu util, pentru cine are de gând să-și întoarcă mațele și să-și amestece creierii în nebuniile din Europa Park. Am zis că fac un ghid, ghid să fie. Și cu filmuleț regulamentar aici. Cu sunet, că așa dă bine:
Bun, acum hai să o luăm pe capitole:
Cum ajung?
N-o să iau locul Sfântului Google, pe hartă e clară treaba. Totuși, dacă vii pe autostradă (aia de pe care nu te mai dai jos de la Arad) vezi pe dreapta, de la distanță, Silver Star, un roller coaster despre care o să vorbesc mai târziu. Cu avionul pare mai complicat, Rust e la granița cu Franța iar cel mai apropiat oraș mare e Zurich.
Unde ajung?
Rust e și el un sătuc liniștit care dacă n-ar fi fost Europa Park probabil era aproape mort. Mă rog, cred că părerile băștinașilor sunt împărțite. Unii înjură autoritățile (adică zic șaize în gând, forma maximă de protest a nemților) că le-au zdruncinat liniștea. Pentru ceilalți e mană cerească, mai văd și ei oameni, mai face urbea bani. Ai câteva restaurante unde să mănânci relativ fast food și un Lidl de unde poți lua merinde, apă și alte șușanele. Pentru că, ce să vezi, poți intra cu ce vrei tu în parc, nu te controlează nimeni. Singurul care ar putea avea ceva de comentat ar fi rucsacul tău, dar vă înțelegeți voi. Aparent nemții nu se îmbogățesc ca șnapanii mioritici obligându-te să iei apă la suprapreț.
Mă cazez în Rust?
Depinde. Dar eu zic că așa ar trebui. Nu neapărat la hotelurile parcului, că unu la mână, sunt scumpe și oricum nu găsești locuri și doi la mână, mergi și tu pe jos 5 minute, puturosule. Sunt o grămadă de cazări drăguțe la prețuri decente de unde ajungi imediat pe jos. Oricum o să mergi în parc de o să-ți iasă ochii, mai contează câțiva pași?
De ce să te cazezi? Pentru că vrei să fii la deschidere ca să ai timp să acoperi cât mai multe distracții. Și dacă vii de la cucurigu, chiar dacă ai ditamai parcarea, o să te scoli devreme și o să obosești. Crede-mă pe cuvânt, dacă nu vii doar să miroși florile ca tăurașul Ferdinand, o să pici lat seara. Și acum întrebarea zilei:
Să stau o zi sau două?
Grea întrebare. Și mai greu răspunsul. Nici experiența proprie nu e de mare ajutor pentru că o să vă spun că pentru noi o zi ar fi fost puțin, iar două zile ne-am întins. Cred că o zi jumate e perfect. Asta pentru că în prima zi am ajuns înainte de deschidere (ne-am cazat cu o zi înainte) la 8:30. Te lasă să intri în parc, chiar dacă deschiderea oficială e la 9. Și am stat până după închidere, care teoretic e 18 dar de fapt e 20 (ei zic minim 18 și probabil în funcție de trafic, prelungesc sau nu). Am fost mega energici, ne-am dat în toate că de, avem experiență din alte parcuri mari, Legoland, Gardaland, chestii. A doua zi am pornit mai lejer, am intrat fix la deschidere și pe la prânz ni s-a cam tăiat gazul. Ocazie cu care am apucat să vedem și noi ce se întâmplă în jur, nu doar să ne răscolim mațele în rollercoastere. N-a durat mult, ne-am revenit și tot până după ora închiderii am stat. Deci, o zi e puțin, dar dacă ești „chibzuit” cu banii și nu te dai în toate bâzgâganiile, poate îți merge. Dar nu recomand.
Ce iau la mine?
Ia-ți un ghiozdănel cu apă și poate niște sandwich-uri. Apă este pe la toate cișmelele din interior, dar surpriză, nu e potabilă, așa că ia-ți tu sau plătește prețul. Ceva tot o să cumperi dinăuntru. O înghețată, un cocktail, un covrig, o dulcegărie, un ceva pe băț, depinde cât de pofticios ești tu și ai tăi. Doar la atracțiile periculoase ai dulăpior de bagaje, în rest iei rucsacul cu tine așa că ar fi bine să fie impermeabil, că ai tot felul de locuri de udătură. Dacă ești păsărică, cum am văzut la fața locului niște bombardieri, evident români, ia-ți pelerină. Sunt 4 distracții cu apă, e imposibil să pleci uscat. Mai ia cu tine niște curaj, sunt niște atracții de-ți amestecă gândurile. Mai ia niște răbdare, la atracțiile șmechere ai de așteptat în medie 20 min. Noi am stat cel mai mult 40 min, dar a fost o excepție. Și mai ia și niște bani, sigur o să ai nevoie.
Cât costă?
Cazarea la unul din hotelurile parcului e de pe la 200 la 1000 de euro pe noapte. Avantaj că stai acolo, te ia trenulețul, care dă roată parcului, direct din hotel. Există, după cum spuneam, o grămadă de posibilități de cazare în Rust, de pe la 100 euro pe noapte. O fi și mai ieftin. Biletele sunt vreo 70 de euro, așa că dacă nu mergi ca psihopatul singur și ca „chibzuitul” o singură zi, o să dai spre 350 de euro doar pe bilete dacă sunteți 3. Prețurile în parc, ca prețurile de parc, o pizza 20 de euro, o apă mică 4 euro, berea nu știu că aș fi dat-o înapoi. Prețurile la restaurantele de afară ceva mai decente, dar nu mult. Neapărat rezervare, altfel aștepți ca Patrocle la ușă. Atenție, din ce am citit dar nu și testat, odată intrat ești bun intrat, nu merge schema cu ieșit, mâncat și revenit.
În ce mă dau?
Dacă ești nebun ponderat ca mine sau nebun extrem ca fii-miu o să te dai în alea de copii mari, și anume:
- Silver Star – care va să zică Mercedes, că ei au steaua gri, e cel mai înalt, are peste 70 metri înălțime și te dă cu viteză de îți fâlfâie urechile. E ăla care se vede din Autobahn, deci e grav de înalt și de rapid.
- Voltron – my favorite, noutate 2024. E cu temă Tesla (ăla original, nu mașina) și atât de întortocheat de-ți amestecă organele interne. Este foarte îmbârligat și când credeai că ai terminat, n-ai terminat.
- Blue Fire – cam între cele două de mai sus. Te pornește din praștie, te dă ca făt frumos de câteva ori peste cap, e rapid și elegant chiar dacă la un moment dat ai impresia că zbori din scaun.
- Wodan – construit doar din lemn (mai puțin șinele și roțile) are tematică vikingă, este brutal și foarte zgomotos. Am plecat cu coatele bușite, pentru că m-a zbuciumat căruțul ăla cum a vrut el.
Astea au fost alea grave. Mențiuni onorabile, Atlantica și Poseidon – cele mai mișto atracții cu apă, unde clar te uzi și pici de sus și Cancan – un rollercoaster indoor pe întuneric într-o bilă ca de IMAX. Ar mai fi și Euro Mir, pentru care am mixed feelings, alea bune că te croșetează două pe față două pe dos, tema muzicală care te bântuie toată ziua și alea mai puțin bune că fix în fața noastră s-a defectat și au rămas unii cocoțați niște minute bune. Și nu în ultimul rând că atracția e în zona Rusiei, se cheamă Mir (după stația spațială) iar Mir pe rusește înseamnă pace. Paradoxal, nu?
Ah, era să uit. Mai e unul în care se pot da liniștiți și cei mai neadrenalinici dar care e surprinzător prin tematică și nu prin senzații tari. Îi zice Arthur, e în zona family și e un rollercoaster simpatic care a câștigat și niște premii și are legătură cu Luc Besson.
Restul sunt mai banale pentru împătimiții genului, nu sunt rele, dar dacă te dai în alea de mai sus, restul o să și se pară o joacă de copii. De încercat toate și de aprofundat după gust.
Aplicația
Și asta e cu mixed feelings pentru că e utilă și nu prea. E utilă pentru că poți rezerva câte o atracție (unde e disponibil serviciul și sunt locuri) fără să mai stai la coadă. Ceea ce e mare lucru. Am profitat la maxim de Virtual Line, că așa îi zice. Iar e util că fiind parcul foarte mare, nici dupa două zile nu l-am învățat pe dinafară așa că e un fel de Google Maps al parcului.
Mai puțin utilă că teoretic ar trebui să arate în timp real timpii de așteptare la toate atracțiile. Practic e foarte departe de adevăr.
Atmosfera
Cum era de așteptat, oamenii vin aici să se distreze. Relaxează-te și tu. Am văzut mulți francezi că de, e lângă ei, italieni și spanioli. Nu mulți români deși n-ar fi fost o problemă să fie. Când sunt afară și dacă nu sunt în haită, românii se poartă chiar civilizat. Mă bucur că s-a mai dus din sentimentul de inferioritate al românilor dar și din mârlănie. Nu de tot, dar suntem pe drumul cel bun.
Angajații sunt drăguți dar fermi. N-are fii-tu jdă centimetri, nu intră. Ai tu peste jdă kilograme, nu intri. Nu e loc de negociere așa că nu încerca să-l urci pe vârfuri pe ăla mic sau să sugi burta. Nein means nein!
În rest, parcul e mare. Foarte mare. Poți lua un trenuleț să-i faci oarecum turul. E împărțit pe zone tematice, pe țări, dar nu e așa important. Eu n-am reținut decât Croația, că era Tesla cu Voltron și Rusia cu Mir din motiv de paradox. A, și Grecia că erau ăla pe apă și niște taverne drăguțe. Dar nu mi-am bătut capul cu țările, era de ajuns să știu că Wodan e în fundul curții, Atlantis e înainte și pe stânga, Voltron e înapoi în dreapta, etc.
Tot ce e VR costă, sunt și servicii de sine stătătoare dar poți purta ochelari VR și în anumite atracții. După părerea mea, nu merită, e destul de mișto realitatea din Europa Park ca să ai nevoie de o lume virtuală. Și restul au cam fost de acord cu părerea mea, așa că foarte puțini testau chestii VR.
De mâncat ai tot felul de fast food-uri tematice, în funcție de țara în care te afli, de la fish and chips la gyros și de la pizza la paella. Burtă să ai. Și bani, că sunt prețuri de parc.
Cred că am acoperit tot, dacă ai nevoie de detalii suplimentare și te pot ajuta, bagă un comentariu și o să încerc să te rezolv.
Hai că m-am lăbărțat ca la balamuc și n-am apucat să spun ce-am făcut noi în parc. Așa că o să fac un episod separat doar pentru asta. Acum am promis ghid, am livrat ghid. Auviderzen din nou!