Unele lucruri ar trebui să rămână doar în amintiri. Pentru că acolo sunt perfecte. Cu asta, și cu gustul dulce amărui am rămas după Friends Reunion, un episod pe care nu regret neapărat că l-am văzut, dar pe care sigur n-am să-l revăd.
De ce nu regret? Pentru că mi-a dat așa o perspectivă asupra lucrurilor trecătoare, a ce contează cu adevărat și chestii d-astea înfiorător de profunde. Dar am o scuză, l-am văzut pe ploaie.
De ce n-am să-l revăd? Pentru că mi-a dereglat amintirile, s-a jucat cu mintea mea care avea bine conturat locul fiecărui personaj din Friends. Mi i-a dat peste cap. Hai să-i luăm la bucată:
Favoriții mei erau Joey și Chandler. Glume, caterinci, how u doin… Nu m-am identificat niciodată cu vreunul din ei, cum n-am făcut-o cu niciun alt personaj din Friends, dar ăștia doi mi-erau clar cei mai simpatici. Joey a rămas simpatic dar și-a dublat volumul pe orizontală și a încărunțit crunt. Dacă la partea cu albitul nu te joci cu genele, la partea gonflabilă tind să cred că e doar nepăsare, resemnare, plafonare. Am inventat 3 scuze ca să nu zic nesimțire.
Iar Chandler a fost de departe cel mai rablagit. Nici nu cred că știe ce i s-a întâmplat. Probabil și-a prăjit iremediabil creierul cu alcool sau prafuri. De el mi-a fost cel mai milă. Arăta ca un bătrânel ramolit care spune mereu aceleași povești de vitejie de odinioară. Un fel de Serghei Mizil cu care timpul nu a avut atâta răbdare.
Vin apoi divele. Tot în ordinea preferințelor, Rachel și Monica. Nici cu ele timpul n-a fost prea blând. Nici bisturiul. Pentru că dacă pe Rachel am mai văzut-o în postură de Jennifer pe ici pe colo și i-am cam văzut evoluția, Monica a fost de nerecunoscut. În afară de voce și de părul brunet nici trăsăturile nu și le-a păstrat. Acu ce-o fi mai bine, o stafidă cunoscută sau un bibelou întins?
La fundul listei Phoebe și Ross. Aveau rolul lor în angrenaj dar în mintea mea au fost mereu outsiderii, underdogii. Na, nici nu locuiau în același loc. Dar uite cum se întoarce roata și cei din urmă vor fi cei dintâi. Lisa și David arată de departe cel mai bine acum, cu mintea întreagă, fără kilograme și ușor de recunoscut. O surpriză plăcută și un bravo că au reușit să se păstreze vii nu doar în amintiri.
De aia ziceam că am mixed feelings despre reuniunea asta. M-a răscolit, mi-a răsucit amintirile, dar nu-mi pare cu totul rău, pentru că am văzut că e posibil să nu te lași terfelit de timp. Îl poți înfrunta cu demnitate o perioadă destul de lungă. Te poți împrieteni cu el, deși știi că până la urmă tot o să te doboare.
Dar până atunci dragele mele, fiți Phoebe. Dragii mei, fiți Ross. Nu lăsați timpul să vă ia mințile și să vă umfle burțile. Iubiți-vă mintea și respectați-vă corpul și o să fiți iubiți și respectați mai mult.
Da, știu. Încă plouă.