Știți câinii ăia mici decorativi care îndeplinesc o singură funcție? Să latre la câinii mari, când ăia sunt în lesă sau după un gard. Sau ei sunt în brațe la stăpân. De fapt latră neputința din ei. De păzit nu pot păzi, de apărat nu au cum, nici măcar în fața pisicilor n-au prestanță. Cu cât sunt mai mici, cu atât mai neputincioși. Cu cât mai neputincioși, cu atât latră mai tare.
În același mod, ciuuauele de la volan nu latră ci claxonează. Când eram mic și reveneam în București de pe autostradă, vedeam semnul de trompetă tăiată, care aflasem că înseamnă claxonatul interzis și mă gândeam că este singura lege de circulație pe care toți șoferii o calcă în picioare și nimeni niciodată n-a fost amendat pentru claxon.
Între timp l-au dat jos, oricum era degeaba. Cred că s-a și desființat semnul ăsta. Consuma tablă aiurea. După ce mi-am luat permisul, îmi aduc aminte în ceață o fază cu un individ dubios care stătea pe scaunul din dreapta mea, foarte contrariat că nu claxonez gagicile claxonabile. Am ratat una, două, zece. Bine, gusturile lui nu erau tocmai sofisticate, așa că ar fi găsit oportunități claxonabile la tot pasul. După un timp, exasperat de atâtea ocazii irosite, a încercat să apese el claxonul de pe volanul meu. Și aici a dat-o-n bară, că venea de pe Dacie, singura mașină cu claxon contra naturii, pe manetă, nu pe volan, așa că tot ce a reușit să facă a fost să dea drumul la ștergătoare. Mamăăăă, și pe asta am ratat-o…
Mi-a rămas amintirea asta blocată în cap pentru că nu am reușit niciodată să înțeleg pe deplin taina claxonatului gagicilor. De ce aș face-o? De ce ar face-o cineva? Ești un ciuuaua cu volanul în brațe și vrei să arăți ce zmeu ești tu? Dacă e vreun alt motiv, vă rog să mi-l dezvăluiți și mie.
Ia să vedem când mai claxonăm. Păi, când un alt șofer mai ager ca tine încearcă să „te facă” și tu încerci să nu-l lași. Accelerezi ca un necizelat și dacă „te-a făcut”, singurul lucru pe care îl faci e să claxonezi lung și nervos. Aceeași neputință, altă conjunctură. Oricum ar fi, tot la ciuuaue mă gândesc.
Când mai claxonezi? În fracțiunea de secundă când s-a pus verde și nefericitul din fața ta a ratat startul. Trebuie să arăți cât de grăbit ești. Și, cu căt ești mai ciuuaua, cu atât claxonezi mai mult, mai apăsat, mai strident.
Mai claxonezi și în intersecția blocată complet, în care toată lumea claxonează pe toată lumea. Oricum, nimeni nu înțelege nimic, iar claxonul tău se adaugă corului de ciuuaui pe mai multe voci, fiecare cu frustrarea lui.
Caxonul a fost pus pe mașină cu rol preventiv. Dar e folosit ca un limbaj al neînțeleșilor. Bebelușii, înainte să învețe să comunice, când vor ceva și nu le iese urlă. E un mod de comunicare primitiv, pentru că, deocamdată e singurul mod în care pot transmite ceva. Mi-e foame, oaaaa. Mi-e sete, oaaaa. Mi-e pipi, mi-e caca, mi-e somn, mi-e frig, ați ghicit, tot oaaaa.
La fel e și cu ciuuauele șoferi. Orice ar fi, tiiiiiiiiit, că nu pot comunica altfel. L-aș parafraza și completa pe Gârleanu. În lumea celor care nu cuvântă, se claxonează.