Septembrie. Adică ne-am lins pe bot de vară. Credeți că-mi pare rău? Ei bine, nu! Deși pentru mine vara este în top 4 „anotimpuri favorite”, nu pot să zic că mă încălzește prea tare. Știu, pentru marea majoritate, vara e mult așteptată și apoi nostalgic regretată, dar eu fac parte din mica minoritate. Sau sunt singur.
Îmi place vara? Păi tocmai am zis că e în top 4. Îmi plac soarele, vântul, valurile, îmi place că nu văd atâția albinoși, îmi place că hainele nu prea mai pot ascunde un trup dezordonat, îmi place că ai un motiv întemeiat să porți ochelari de soare, îmi place că de multe ori un slip e de ajuns, îmi plac toboganele cu apă, furtunile din senin, pepenii mari și sandalele cu toc înalt. Hai mă că-i mișto vara.
Și totuși. Îi zic azi lui fii-miu „Tati, azi e prima zi de toamnă, te bucuri?„. „Da, că vara mă joc în parc doar seara și mi se face sete rapid„. Vedeți, ăsta e reversul medaliei. Vara are neajunsurile ei dintre care vreau să spicuiesc mai jos, așa, ca să nu vă mai sară cămașa după ea. Astfel:
Vara sunt țânțari. Sunt prietenul naturii și respect orice formă de viață, dar țânțarii mă transformă dintr-un suflet nobil, într-un barbar înarmat cu pastile, licori, splray-uri și perne, cu sete de răzbunare. După ce că te înțeapă, te mănâncă și-ți pot transmite boli exotice, au țiuitul ăla pe sistem nervos, care doar el ar fi suficient să-i facă suficient de dezagreabili. Dar mai și înțeapă.
Vara promovează lenea. E scuza perfectă pentru puturoși. „E prea cald, John”, zice Connect-R. Și dacă ar zice doar el… Dar e prea cald să merg, să fac, să găndesc. De fapt, mi-e prea lene să orice, dar indicele de confort termic aduce legea de partea mea. Vă spun cu toată sinceritatea că pe mine marea mă obosește prin plictiseală. O singură dată am rezistat 10 zile legate, dar într-a 11-a parcă nu mai ajungeam odată în Lehliu. Nu am înțeles niciodată cum poți sta cu lunile la mare, după cum n-am înțeles niciodată de ce ai sta cu orele pe plajă sub umbrelă. Adică ori fac baie, ori mă bronzez. Umbrela e un nonsens pentru mine. Da, și când plouă, că-mi place să mă ud. Și că tot am ajuns la vârsta întrebărilor, la enigma melcilor, aia cu unde stau melcii când nu plouă și unde se duc toți când plouă s-a mai adăugat una vara asta. Îmi poate spune cineva unde stau vamaioții iarna? Vamaioții de azi prezintă următoarele semnalmente: poartă șalvari cu sandale, au tatuaje, păr înbâcsit și privire tulbure. Sunt aparent inofensivi și trăiesc în grupuri. Eu personal nu i-am văzut decât în Vamă, unde-s mulți, și de aici enigma mea. Când vine toamna se spală pe cap și își pun badge-ul la curea?
Vara nu se strânge gașca. În restul anului, mesajul de întâmpinare fie că e vorba de telefon, sms, mail, blabla, este o variațiune pe tema „Salut, ce faci?„. Vara în schimb, mesajul se schimbă în „Salut, ești în țară?„. Vedeți voi, marea diferență dintre vacanța de vară și aia de iarnă e că iarna toată lumea face revelionul pe Valea Prahovei deci știi unde-ți găsești prietenii. Pe cănd vara-i lungă și dacă n-ai bani de Mamaia, Grecia e mare. Într-un cuvânt, n-ai cum să pui vara de un meci de fotbal pentru că ai avea prea mulți coechipieri incerți.
Vara, pe oameni îi doare undeva de tine. Bine, pe oameni îi doare undeva de tine tot restul anului, dar vara e și mai evident. Paradoxal, căldura îi face pe oameni să fie reci. Indiferenți, absenți deși sunt de față, vara îi trece pe oameni pe pilot automat. La fel de paradoxal poate, abundența luminii, îi face pe oameni să vadă mai puțin. Dacă mă înșel, mă puteți contrazice la anul.
Și nu în ultimul rând, vara ne putem juca în parc doar seara și ni se face sete rapid. O toamnă frumoasă să aveți.