De obicei, atunci când nu-ți ies socotelile, încerci să le descurci. Dacă tot nu-ți ies, mai încerci o dată și încă o dată, încerci până te convingi că socotelile sunt de nedescurcat. Atunci le închei.
Dar dacă nu ai varianta asta? Vedeți voi, în business e relativ simplu. Nu merg lucrurile, pui lacătul. Am vorbit prostii, nu e deloc simplu. Oftezi adânc, înghiți în sec, accepți înfrângerea și în cele din urmă pui lacătul.
Și ăsta e chiar cazul fericit, în care poți pune punct și eventual de la capăt. Dar dacă nu poți pune punct? Dacă, în ciuda evidenței că lucrurile stau prost și nu au cum să se îndrepte, nu ai cum să pui punct. Să luăm cazul unei țări. Dacă țara s-ar numi ipotetic Oltcit sau Aro sau Danubiana sau Mic.ro sau, de ce nu Pan Am, Compaq… lucrurile s-ar tranșa cum s-au și tranșat în realitate. Cu un mare lacăt.
Dar dacă țara se numește mai puțin ipotetic România? Îi mai poți pune lacăt? Scapă cine poate. Ultimul stinge lumina. Dar dacă s-ar numi Grecia? Sau mai rău, dacă s-ar numi Moldova? Sau și mai rău, dacă s-ar numi Siria? Faliment? Nu se poate. Poți pune țara pe butuci, dar n-o poți scoate la vânzare. N-o poți decupa de pe hartă, n-o poți șterge, n-o poți scufunda. Și atunci ce-i de făcut? În ciuda evidențelor, mergi mai departe.
Dar dacă țara ar purta în mod cu totul științifico-fantastic numele tău. Sau al meu. Și dacă să presupunem prin absurd că bilanțurile de sfârșit de an financiar ar ieși pe minus. Și iar minus. Planul tău de afaceri din copilărie, creionat prin liceu și printat prin facultate nu s-ar potrivi deloc cu socoteala din târg. Și n-ai comenzi, și n-ai clienți, și ai niște datorii de te dor umerii… Și nici în cazul ăsta nu poți pune lacătul. Că n-ai pe ce.
Ce simplu ar fi dacă atunci când lucrurile se împut irecuperabil pentru, să zicem Gheorghe, consiliul lui de administrație și-ar da demisia, ar avea loc un proces de retehnologizare, de respecializare a personalului, de reorientare economică și când lucrurile reintră pe făgașul normal, Gheorghe care acum se devine Marcel, își începe aventura economică într-o altă abordare.
Ar fi, dar nu e. Gheorghe rămâne Gheorghe așa cum România rămâne România, char dacă așa-ți vine câteodată să-ți bagi lacătu-n ea de treabă… Of of, măi măi!