Niciodată nu mi-au plăcut oamenii gri. Negativiștii, haterii, ăia cărora totul le pute, care critică fără să dea soluții, eternele victime care se plâng cu mâinile în sân. Nu mă număr printre ei, iar rândurile pe care am de gând să le aștern în seara, luați-le ca pe o autoironie, nu ca pe o critică.
Cotroboind prin București în lung și-n lat, observ că pe lângă Mega Image-urile care sunt mai dese decât copacii, avem peste tot farmacii, covrigării și buticuri de pariuri. Cu alte cuvinte suntem bolnavi, mâncăm prost și avem patima jocului sau mirajul îmbogățirii peste noapte. Ei bine, într-o sală de pariuri n-am intrat niciodată, covrigii nu sunt preferații mei iar de doctorii fug ca de dracu. Asta m-a pus pe gânduri și m-a făcut să mă gândesc mai departe.
Ce mă definește pe mine ca român? Am zapat prin caracteristicile românului mediu în căutarea unei identități comune, astfel:
Mâncare: mici și sarmale. Nu mănânc deloc. Nici în vremea când mâncam carne nu mă omoram cu ele. Menul de Crăciun mi se pare odios. Niciodată nu mi-au plăcut „porcăriile” gen tobă, piftie, cârnați și alte greutăți pentru stomac. Nici mielul de Paște nu l-am înghițit, nici pasca nu o tolerez. Ciorbe nu halesc, deci la capitolul hrană, nu prea mă simt român.
Tradiții: muzica și dansurile populare mă calcă pe nervi. Cum, și alea vechi? Da, și alea. Nu joc, nu bat, nu mă învârtesc iar când aud un țambal sau un contralău fug ca Santana de tămâie. Port popular? N-am avut nici la serbare la grădiniță și nu mă văd prea curând în ițari și ilic atâta vreme cât sănătatea mentală nu mi-e pusă la grea încercare. Deci pas și la capitolul ăsta.
Istorie: Îmi respect înaintașii și înțeleg că nu aveam cum să fim de capul nostru. Nație mică, buget după posibilități, n-am jucat niciodată la masa bogaților. Am făcut și noi ce-am putut ca să nu fim înghițiți cu totul. Respect asta, dar nu pot să zic că-mi sare inima din piept de mândrie că am cam fost duși de nas sau de interese, ne-am cam ucis conducătorii de-a lungul timpului și ne-am sucit mai mereu cu ăl mai puternic. E un subiect delicat. Nu pătrund mai tare să nu fac valuri aiurea.
Prezent: Capatos nu urmăresc, manele nu servesc nici beat, interesul meu pentru politică și fotbal tinde către zero, grătar de 1 Mai nu fac, nu dau share la posturi cu copii bolnavi sau pisici drăguțe, nu parchez pe locurile de handicapați și nu claxonez ca unul. Or mai fi și alte nu-uri dar mă opresc la timp.
În concluzie, m-am născut greșit aici? Evident că mult mai șifonat aș fi fost să mă nasc eschimos în Africa sau ungur în galeria Rapidului, dar lipsa unei identități naționale mă face să mă întreb retoric. M-am născut român degeaba?
P.S. Acest text este un aproape pamflet și nu trebuie tratat cu încrâncenare. Niciun animal nu a fost rănit în realizarea acestui articol.