…este ca oamenii buni să nu facă nimic.
E noaptea de Moș Nicolae, doar că nu prea ne stă la el gândul. Pentru că peste mai puțin de 2 zile se decide un lucru extrem de important pentru noi și nu pot fi indiferent. Ba din contră. Am un ghiveci de sentimente care se luptă pentru supremație fără sorți de izbândă. Simt deopotrivă surprindere, teamă, dispreț, neliniște.
În același timp invidie. Sunt invidios pe cei care îl votează pe Georgescu. Pentru că pot face asta, în ciuda celor ce se întâmplă în jur. Îi invidiez că sunt liniștiți, că nu simt niciun pericol, că au doar speranța că idolul lor va triumfa. Și că tot propovăduiesc ei… el… avioane, mi-am adus aminte de Matrix. Red pill or blue pill? Lumea reală versus lumea imaginară. M-am întrebat atunci, mă întreb și acum. Oare nu e mai comod să nu vrei să știi? Sau, mai pe limba lor, nu sunt mai fericiți că a lor va fi împărăția cerului?
Pentru că asta se întâmplă azi cu votanții domnului Georgescu. Nu contează realitatea, nu contează dovezile, nu contează nimic. Trăiesc în continuare într-o lume paralelă fantastică în care un cneaz pe un cal alb îi izbăvește de cei răi. Unii încearcă să traducă ăstora din tărâmul concret bazaconiile adulatului conducător, de la cele mai inofensive: nano particulele din Pepsi, apa e mai mult de H2O, până la cele mai periculoase: ieșim din UE și NATO, naționalizăm multinaționalele, dizolvăm parlamentul… Nu stau să le înșir că ăștia fără văl pe ochi le-ați auzit.
De ce am început cu citatul ăla? Pentru că recunosc că am greșit. Nu am făcut nimic și nici acum nu fac mare lucru, pentru că lucrurile sunt deja tranșate. E mult mai ușor să înveți un cal să plutească pe spate decât să convingi un georgist să-și schimbe votul. Dar nu pot să nu mă învinovățesc că am luat votul în derâdere. Asta e o lecție învățată târziu care sper să rămână doar la stadiul de lecție.
Pentru că, na, am tot invocat la alegeri bancul cu copilul în fața judecătorului la partaj: Ia zi mă, tu cu cine ții, cu mă-ta sau cu tac-tu? Cu Rapidu, că nu bate pe nimeni! Așa și eu, de ce să aleg pe cineva dacă toți mă bat? Care e șpilu cu du-te și votează că altfel îți iau ăștia votul? Mai bine ți-l anulezi? Votează „ei” în locul tău! Cine sunt ei?
Mă rog, cu micisme de-astea îmi băteam eu capul înainte de alegeri. Când am aflat că lozinca cu „fiecare vot contează” chiar poate fi pe bune. Că și acum 4 ani am aflat abia la exit-poll-uri de existența AUR și acum de existența lui Georgescu, ambele entități la fel de toxice. Că mulți românii, prea mulți români, pot fi vrăjiți ușor de niște personaje obscure. Vi-l amintiți pe Dan Diaconescu cu PPDD? Pe lângă Georgescu, Simion și Șoșoacă pare un pufuleț inocent.
Și mai e ceva ce-mi dă cu virgulă. Până acum dușmanul era clar: PSD – Iliescu, Năstase, Ponta, Dragnea și gașca lor de baroni. Iar profilul alegătorului clar: în afară oportunistului care căpușa sistemul sau își dorea să o facă, erau oameni cu studii medii, mai în vârstă, mai din Moldova sau Muntenia, mai de la țară. Dar îi știai și puteai să alegi dacă să-i combați sau să-i compătimești.
Acum în schimb, lucrurile stau mult mai confuz. Pentru că pe lângă alegătorul suveranist, naționalist, dac liber, jos occidentul, vaccinul ne omoară, pământul este plat, chemtrails și în general teoria conspirației, sunt și oameni pe care îi credeam responsabili și respectabili. Nu mai sunt capabil să îi profilez. Pot fi Ana Blandiana care râgâie mici și scuipă semințe, Țancă Uraganu cântând grațios la harpă sau Gigi Becali sărutându-se pasional cu Elton John.
Atât de bine să funcționeze propaganda rusească? Să fie atâția români în săptămâna brânzei, îndrăgostiți orbește de Georgescu?
E clar că tuturor ne e lehamite. Și de Johannis și de Ciolacu și Ciucă și de toți. Nu trebuie să-ți placă Lasconi, Bolojan, USR…Dar nu poți fi atât de inconștient să deraiezi viitorul copiilor tăi pentru un moft de moment. Schimbare, da. Dar cu ce preț?
Știți cum mă gândesc că suntem acum? Ca și cum am fi pe aeroport și am putea să ne alegem căpitanul cu care urmează să zburăm. Ce-o să zicem? Mi-e lehamite de piloții ăștia vechi, aceeași mizerie, știm deja cum decolăm și aterizăm, de 30 de ani aceeași poveste. Dar hei, uite un tip nou care se oferă să ne ducă în altă parte. Nu știm dacă are atestat de pilot, nu știm nici dacă știe să zboare. Dar ne-a zis el că ceilalți piloți sunt nașpa. Și aeroporturile. Și pistele, și avioanele, și pilotul automat și turnul de control și în general tot ce ține de aviație. Ne urcăm și ne descurcăm noi, n-avem nevoie de ghidajul lor, dizolvăm pilotul automat și mecanicul de zbor. Suntem suverani în avionul nostru. Și oricum pământul e plat iar gravitația o invenție a vestului. Te-ai urca în avionul ăsta?
Așa că noi ăștilalți, cu picioarele pe pământ. Nu stăm acasă Duminică. E mult prea importantă miza ca să te pierzi în detalii. Vino și votează că vântul de la est e rece rău. Și bate tare. Și mult.