Acum 2 săptămâni am fost la Summer Well și am zis că scriu după. Chiar am început să scriu dar în prima parte am fost prea răutăcios iar în a doua parte încercam să găsesc argumente pentru răutăți. În niciuna din ipostaze nu mă regăsesc, așa că mai bine că n-am terminat de scris.
Pentru că oportunitatea a bătut la ușa sub forma unui alt festival, Fall in Love, la Mogoșoaia. O să fac o scurtă comparație între ele, că sunt cam pe aceeași nișă: Plus pentru Summer Well – spațiu mai mare, mai multe atracții, vreme mai bună, lume mai dezbrăcată. Plus pentru Fall in Love – atmosferă mai mișto, muzică mai bună, lume mai puțină. Evident subiectiv.
Dar nici articolul de azi și nici cel de acum 2 săptămâni nu sunt review-uri sau comparații. Am să scriu despre realitatea sexuală augumentată a zilelor noastre, prin prisma celor două festivaluri care au potențat fenomenul.
Începusem cu o glumiță. E bună, așa că o menționez în treacăt, ca să setez niște așteptări. Îl aminteam pe colegul de liceu Fane, mare pasionat auto, care când povestea despre un accident cu fiare contorsionate, spunea că ai nevoie de talent ca să depistezi marca de mașină implicată. La fel și eu pot spune că ai nevoie de talent ca să depistezi sexul unor persoane de la festival.
Nu mă înțelegeți greșit, fiecare se poate manifesta cum vrea, atâta vreme cât nu deranjează pe cei din jur. Asta e definiția libertății, iar tinerii cu sex aleatoriu i-ar putea deranja prin simpla prezență doar pe cei înguști la minte. Ceea ce în cazul meu nu este cazul.
După Summer Well am plecat cu o conștientizare pe marginea subiectului. Mi-era teamă ca fenomenul gay să nu atingă masa critică astfel încât să devină ”cool” și să racoleze și indivizi normali din punct de vedere psihologic și anatomic, dar aflați la o vârstă critică, la care înghit tot ce e la modă.
Considerați-mă desuet și anacronic, dar dacă generația tiktok o să ajungă la concluzia că e cool să fii gay or să pice victime prea mulți pui de cuc, care nici n-au mirosit cu ce se mănâncă viața. Și ce viață complicată și câți scheleți în dulap vor avea cei care la un moment dat vor dori să revină la normal… Și prin normal mă refer la un el și o ea, singura configurație în care specia poate perpetua.
După Fall in Love mi-am dat seama că nici gay nu știm să fim cu adevărat. Am văzut niște artiști gay pe scenă. De pe alte meleaguri. Doar că spre deosebire de show-off-ul din publicul autohton, ăia din show-on chiar se purtau natural. Erau gay, știau asta, trăiau asta. Dar nu încercau să arate tuturor că sunt gay, nu orientarea sexuală era pe primul loc. Erau artiști care erau gay, nu erau gay care au venit la festival.
Așa că dacă după Summer Well m-am îngrijorat puțin, după Fall in Love m-am liniștit. Doar trebuie să mai treacă niște timp peste fenomenul gay autohton. Trebuie timp ca lucrurile să se așeze. Așa se întâmplă când te trezești cu libertate totală pe cap. Ca un copil în candy shop sau ca un român la all inclusive. Dar odată ce ți-ai făcut plinul, o dată de zece ori, nu mai ai de ce să faci excese.
Ești gay? Treaba ta. Ești bine? Ești fericit? Te simți bine în pielea ta? Felicitări! Mă bucur pentru tine. Trebuie arăți tuturor că ești gay? Ai ceva de demonstrat? E neapărat nevoie să ieși în evidență? NU! Cu timpul vei învăța asta. Vei învăța că dacă ești decent, discret și rezonabil nu va mai fi nevoie să lupți pentru a fi acceptat așa cum ești.
E, acu să văd cu ce oi veni după Cerbul de Aur 🙂