Știți episodul. Dragoș Bucur, actorul, a agitat apele între cele două facțiuni și așa întărâtate, de o parte și de cealaltă a vaccinului. Iar în lumea de azi, în condițiile actuale, nu mai există tonuri de gri. Ori e albă, ori e neagră. Nenegociabil.
Astfel, în funcție de capacitățile noastre intelectuale, de ce înțelegem, de cine sau ce suntem influențați, de cât de aproape ne-a trecut de tâmplă glonțul pandemic, fiecare avem dreptul să ne situăm într-una din bărci. Fie credem că e o chestie serioasă care ne poate ciufuli zdravăn dacă nu a făcut-o deja, fie e o conspirație mondială cu scopuri ezoterice în care toți suntem actori.
Până aici sper că am fost logic și imparțial. Deși și eu mă aflu într-o barcă. În prima, aia în care consider că nu e o glumă planetară. Evident că și în barca asta, suntem, pe o scară a panicii, de la relaxați dar prudenți până la cavalerii apocalipsei. Din nou, e dreptul fiecăruia să digere cum vrea informația și să acționeze în consecință.
Dar să intru în subiect. Dragoș Bucur. Un om pe care îl apreciez pentru că spre deosebire de iluștrii necunoscuți care sunt zmei doar în spatele tastaturii, omul ăsta chiar a făcut ceva și în fața ei. Nu îl cunosc personal, dar îl știu din vremea Băieților Buni. Așa că, îl apreciez prin prisma personajelor lui, la fel cum îl apreciez pe De Niro, Denzel sau Keanu. Habar n-am dacă sunt băieți buni și în viața reală, dar nu o dată mi-am dorit să fiu ei.
Celebritatea, însă, e o armă cu două tăișuri. E partea aia cu bani, faimă, putere și bling bling și ailaltă care vine la pachet cu responsabilități și lipsa intimității. Că de, când ești persoană publică, vrei nu vrei, influențezi vieți. Și când deschizi gura trebuie să te gândești că sunt niște oi care te urmează și nu vrei să le ai pe conștiință.
Cam asta e treaba cu Dragoș Bucur. Evident că orice om are dreptul la opiniile lui, evident că orice om e liber să facă ce vrea atâta vreme cât nu încalcă libertatea altuia. Știu că e un concept mai greu de acceptat, mai ales de fumători, dar e atât de simplu, de normal și de etic să nu calci pe bombeuri libertatea celorlalți…
Dragoș Bucur în calitatea lui, asumată sau nu, de păstor al oițelor de pe câmpia lui, are o responsabilitate față de ele. Fie că vrea sau nu, fie că e conștient sau nu, fie că-l interesează sau nu, poate influența deciziile oițelor. Da, n-o să sară nimeni în fața metroului că așa l-a îndemnat Dragoș Bucur, dar cum nu era el sau ea prea împăcată cu ideea să poarte botniță, afirmația lui vine mânușă. Este confirmarea de care avea nevoie din partea unei „autorități”. Dacă nici Dragoș Bucur nu poartă și nu se vaccinează, de ce să o fac eu?
Despre asta e vorba. Poți gândi, spune și face ce vrei, în limita legii sau a ordonanțelor militare. Dar când știi că ai o turmă, a cărui număr nu contează, pentru care cuvintele tale pot influența alegeri, nu te mai poți răsfăța și ascunde în umbra originalității și non-conformismului. Pentru că e imatur și iresponsabil să o faci.
În încheiere, dragii mei cititori, sfaturile mele le-ați citit deja. Pe și printre rânduri. Informați-vă, decantați și nu fiți oi cu ochelari de cal. Și dacă puteți influența decizii, nu fiți egoiști.