Pandemia asta are și părțile ei bune, dacă stai să le cauți. De exemplu, afli vrând-nevrând ce se întâmplă la „școala” de acasă și nu mai ești nevoit, ca subsemnatul, să extragi cu forcepsul informații din gura odraslei. „Ei, și ce-ai mai făcut la școală?” De obicei „nimic nou” sau când e pus pe spirite „am învățat, tati”. E un cod, mă rog, era un cod din ăsta de conduită al elevului „ce se întâmplă la școală, rămâne la școală”.
Dar iată că online-ul mai dezvelește din misterul orelor, și uite-mă pe mine cum deja sunt mega la curent cu ce se studiază, cine răspunde și cui i se „blochează” mereu microfonul. Booooon. Ei bine, zilele trecute are fii-miu o povestioară la Română de Petre Ispirescu despre un bogat și un sărac.
Ciulesc urechile. Nu mă așteptam să aud citate din Robert Kiyosaki, milionarul cu tată bogat și tată sărac, dar eram curios să văd „ce a vrut să spună autorul”. Hai să vă zic povestea, pe scurt.
Era un tip bogat care se plictisea prin casă. Avea un vecin țăran cu o droaie de copii care ziua pleca la câmp și seara când întorcea trăgeau chefuri cu chiuituri. Nevasta bogătașului i-l dă de exemplu pe țăran care știe să se distreze chiar dacă e lipit. Atunci bogătașul îi face o Maradona (R.I.P God’s Hand) țăranului și îi dă niște bani, zexe cu împrumut, să vadă cum se comportă ăsta când are cașcaval.
Evident, au început să se certe ca chiorii, cine ia mai mult, ăla io, ăla io. Se prinde țăranul că nu e combinație, așa că îi duce bogătașului banul îndărăt. Ia-i de pe capul meu că după ce mi i-ai dat, am terminat-o cu veselia și chiuiturile.
Și se termină treaba cu promisiuni de schimb de experiență, țăranul să-l inițieze în veselie și bogătașul în bogăție. Punct.
Mă rog, cam searbădă povestioara dar na, cine sunt eu să-i critic pe ăia care au băgat-o în manual. Nu e rea dar nici mind blowing. Acum, ce învățăminte trage fii-miu. Ați ghicit! „Banii n-aduc fericirea!” Hoop, stop! Mi s-au aprins beculețele. Stai, tati, că nu e așa. Și încep să-i repet din nou filosofia banilor pe care mă bucur să o împărtășesc și cu voi.
Banii nu sunt nici răi nici buni. Nu sunt ochiul dracului. Sunt un catalizator. Amplifică sau dezvăluie caracterul tău. Și dacă niște bani mulți scot la iveală un caracter mic, suntem tentați să credem că banii sunt cei care schimbă omul. Nope! Nu-l schimbă. Îl fac să arate așa cum este el.
Mă rog, discuție lungă. Ce am încercat și încerc în continuare să-i insuflu lui fii-miu e să vadă în bani libertatea. Că asta îți aduc, cu siguranță. Dacă i-ai făcut corect și dormi bine noaptea, asta sunt banii pentru tine: libertate! Libertatea de a nu face frumos pentru un șef stupid, libertatea de a nu face compromisuri pentru o viață decentă, libertatea de a nu te simți inferior, libertatea de a putea face și de a fi ce vrei. Evident, astea vin la pachet și cu o mentalitate sănătoasă, dar aia se clădește în timp, de obicei cu palme de la viață.
Am revenit la Ispirescu. L-am corectat pe fii-miu, i-am zis că nu banii i-au gonit veselia ci faptul că el nu era pregătit pentru bani, așa că n-a știut ce să facă cu ei. I-am dat celebrul exemplu al câștigătorilor la loto/românii au talent/chestii care nu sunt pregătiți mental pentru o sumă mare de bani așa că o să-i piardă rapid și o să le împută și viața.
Altă gogomănie pe care am auzit-o la el a fost că țăranul era fericit că pe lângă că era sărac, avea și 7 (parcă) copii iar bogătașul DOAR doi. Clasic românesc, și nu numai. Cu cât ești mai sărac cu atât ai mai mulți copii. Cu primul e mai greu că restul se cresc singuri.
Ziua următoare am ciulit urechile să văd ce zic și colegii lui despre povestioară. Păi ce să zică. Doar doi copii și banii n-aduc fericirea. Oare de unde or fi auzit chestia asta? De la doamna nu, pentru că o auzeam cum încerca să-i tempereze. Nici de la alți copii, că mi-e greu să cred că la 10 ani au experimentat decepții financiare.
Atunci de unde? Ați ghicit. De la părinți, mătuși, bunici, care fără rea voință dar cu bună știință îi programează pe ăștia mici cu frustrările lor. Și ăștia mici sunt încă bureți. Absorb informația fără mare discernământ. Așa se formează convingerile negative și limitările. De la noi, ăștia mari, care nu reușim să ne lăsăm la ușă frustrările, prejudecățile și gândirea păguboasă când ajungem acasă. Așa vor fi convinși că banii sunt ochiul dracului, că ăia cu bani sigur au făcut ei o moșmoandă, că uite-o pe gagica aia din Merțan, câte chestii făcut ea pentru mașina aia (încă nu știu de chestie, dar în scurt timp vor afla) și câte și mai câte…
Pun punct. Dar nu înainte să vă reamintesc. Banii aduc libertate și scot la iveală cine ești cu adevărat. Dacă in vino veritas e pentru o noapte, in bani veritas e pentru cât îi ai. Și, lecția cea mai importantă, de plecat cu ea acasă: nu-i mai programați pentru sărăcie. Ei o să vă plătească pensiile.