Simt nevoia unei clarificări a poziției mele vis-a-vis de scandalul momentului. Nu trebuie să răspund nimănui pentru că, cel puțin în acest caz, nu am de dat socoteală nimănui, dar poate am fost destul de criptic și înțeles anapoda. E și greu să mai vezi azi ceva, mai departe de încrâncenarea nasului.
Spuneam ieri că o să ies în stradă pentru binele alor mei și nu pentru răul altora. E o chestiune de nuanță, pentru cine are dorință și capacitate de a vedea dincolo de o înșiruire de cuvinte. Pentru că binele nu înseamnă absența răului, la fel cum nici căldura nu înseamnă absența frigului. Știu că pentru cei cufundați într-o paradigmă binară este greu de procesat. Ce am vrut eu să spun este mult mai sănătos să te concentrezi asupra binelui (propriu/al aproapelui/al planetei/al pinguinilor naufragiați…) decât asupra răului (celorlalți/dușmanilor/nemernicilor/ai parcat ca un boilor…). Nu o spun eu, o spun alții mult mai înțelepți, de la Isus și Buddha încoace.
Din nou pentru binari. Am ieșit în stradă ori de câte ori am simțit și am crezut în ceea ce fac. La revoluție eram prea mic la fel ca la primele mineriade. Dar, din cât puteam atunci înțelege, libertatea era în stradă amenințată de gloanțe sau bastoane. Apoi am crescut și am putut să ies, să țip, să urlu, să mă bucur. Piața Universității, victoria lui Constantinescu în fața lui Iliescu, victoria lui Băsescu în fața lui Năstase, scânteia de la Colectiv. Dar, de fiecare dată, am făcut-o pentru libertate, pentru că vream să-mi fie mai bine, nu pentru că le-aș fi dorit răul altora. Și tinerii care au ieșit pe străzi în 89, tot pentru libertate au ieșit, nu pentru moartea lui Ceaușescu. Aia a fost o mârșăvie bonus.
Iar azi ce se strigă pe străzi? Este fix opus credințelor mele. Se strigă împotriva libertății iar eu nu pot rezona niciodată cu așa ceva. Au greșit? DA! Au dat cu dedicație o lege sau ordonanță sau ce mama mă-si e? Da, sau de fapt nu, au vrut, dar încă le țâțâie. Au furat? E o întrebare retorică. Merită să plătească? Nu știu. Dar știu că, mai devreme sau mai târziu, într-un fel sau altul, toți vor plăti. Nici pe asta n-am spus-o eu, ci tot alții mai înțelepți. Dar nu despre asta e vorba. Mă întristează și surprinde setea de răzbunare de care nu știam că suntem capabili. De părinți care se bucură și își îndeamnă copiii să strige „la pușcărie”. De vectori ai democrației care cer închiderea unor televiziuni. De oameni care nu acceptă o altă părere, care, asemeni iluștilor înaintași, sunt convinși că cine nu e cu noi, e împotriva noastră. Iar sistemul ăsta binar s-a instalat tiptil, cu fiecare lipsă de empatie, cu fiecare iluzie a adevărului absolut. E, de la puzderia de câini pe stradă, la manifestații cu să moară toți. E, de la fumat cred că și în grădiniță, până la să le crape pipota fumătorilor. De la preoți cu har care-ți umplu viața, la catedrale și sutaniști care-și umplu buzunarele.
România se adâncește tot mai tare în sistemul ăsta binar care e, de fapt, destinat roboților. Nu știu cine are interes să ne transforme în mașinării dezbinate și ușor de controlat, dacă nu e doar o conspirație în vânt, dar, ca om, vă spun că între 0 și 1 avem o infinitate de opțiuni.
Așa că, vă rog, dacă vă pot ajuta cu un sfat, un zâmbet, un umăr, un dialog în care chiar să ascultăm, dacă putem construi ceva, dacă prin ceea ce facem, lăsăm în urma noastră un plus, vă stau oricând la dispoziție. Altfel, îmi rezerv privilegiul de a nu da curs la nimic ce nu se asortează convingerilor mele.
Later Edit: Am greșit! Dimineață mi-am dat seama că până și roboțeii au mai multe opțiuni.
Ce este „boilor” ?