În preajma Crăciunului, cu toții ar trebui să fim mai buni, mai curați, mai plăcut uscați… Mie nu-mi plac haterii în nicio zi a anului, dar în perioada asta chiar îmi vine să-i alerg. Cu toate astea, țin neapărat să vă povestesc experiența Coca Cola din seara asta, pentru că nu pot să n-o dau mai departe. Și o să încerc s-o fac cât mai veselă, chiar dacă nu e tocmai cea mai plăcută, dar, după cum spuneam, bate Crăciunul la ușă.
Boooon. Să trecem la treabă. Văd ieri în față la Afi un camion Coca Cola ca în poveste. Și cu număr cu USA pentru un plus de aer yankeu. Am zis număr cu USA, nu număr de USA. E aceeași diferență între un număr MAI în stânga cifrelor, care e pe bune, și un număr cu MAI în dreapta cifrelor, care poate speria cel mult o curcă plouată.
În rest, camionul arată foarte mișto, chiar cred că în tinerețile lui îndepărtate a șerpuit prin canioane. Cum e roșu cu branding Coca Cola, eram sigur că ni se pregătește ceva. Am primit confirmarea azi de la radio: caravana Coca Cola e azi și mâine la Afi după care pleacă la Universitate. Treabă serioasă. La 2 pași de casă, nu e de ratat.
Drept pentru care, m-am pregătit să-i fac o surpriză lui fii-miu și să-l duc să vadă minunea. Totuși, am băgat înainte un ochi vigilent, să nu-l car degeaba pe cel mai răcit membru al familiei. Ajung la locul cu pricina, unde nu era mare agitație. Văd un Moș destul de credibil, niște elfițe plictisite și niște elfi destul de latino ca să nu par rasist.
Nu mă bagă nimeni în seamă dar o pun pe baza faptului că nu sunt în targetul de vârstă scontat. Văd niște copii care fac poze cu Moșul într-o sanie cocoțată în camion și niște puști băgători de seamă, ca peste tot. Nu pare nimeni că dă pe afară de distracție, dar până la urmă e un eveniment Coca Cola. N-are cum să fie nasol. Doar e Coca Cola, tipii ăștia au scris Coca Cola pe luna vopsită roșu de ruși. Îmi inspiră încredere.
Așa că îl iau pe cel mai răcit și iată-ne la camion. Primul semn nasol. Deși acum eram în target, tot nu ne-a băgat nimeni în seamă. Nu-i nimic, la câte au elfii pe cap, lasă că ne infiltrăm noi. Aflu că treaba era simplă la prima vedere. Făceai poze cu Moșul, le puneai pe Facebook, apoi primeai o sacoșă cu premii Coca Cola. Faza cu premiile o auzisem și la radio. Și cum să nu te bucuri la un desfăcător, chit că mai ai 10 acasă.
Ne conformăm. Facem poze regulamentar cu Moșul, care, de aproape e și mai simpatic. Un Moș care chiar aduce cu imaginea pe care tot Coca Cola ne-a impus-o nouă, pământenilor. Atât de prietenos și de autentic a fost Moșul, că am șters cu buretele atitudinea elfilor. Sunt și ei elfi până la urmă, obosesc ei oamenii, dară elfii.
Gata, am terminat de umplut galeria foto și trec la pasul doi. Hopa sus pe Facebook. Dar stai. Trebuie un anume hashtag ca să intru în legalitate complet și să fim eligibili pentru premiul mult visat. Aici mă lovesc din nou de blazarea și incompetența elfilor. Care e hashtagul? Era singurul lucru pe care trebuiau să-l rețină dar a trebuit să intervină un elf șef, pentru că elfii de rând au memorie scurtă. Elful șef zice #CaravanaCocaCola, fără spații între ele. Asta mi-a dovedit cât de competent era și elful șef. Nu știu cum o fi în Laponia, dar pentru restul lumii este evident că un spațiu face ca un hashtag să se termine. Dacă nu știați asta, ori sunteți elfi, ori aveți rude de gradul 1 în Laponia.
Bag și hashtagul, hopa sus pe Facebook. Spre disperarea celui mai răcit care s-a plictisit teribil și l-a ajuns și tremuratul. De parcă plictiseala nu era de ajuns. Dar na, tati nu poate să urce o poză dacă nu o dichisește un pic. Acum problema 2. Elfii latino, aceeași cu hashtag-ul, nu erau autorizați să împrăștie cadourile surpriză, drept pentru care trebuia să le așteptăm pe elfe care își luaseră o binemeritată pauză. Așa cum se iau pauzele, toate elfele odată. Știți, elfele nu pot fuma individual. În tradiția laponeză, fumatul se execută doar în grup.
Așa că plec să ne adăpostim de frig în mall, unde era mai multă lume decât la orice meeting de susținere a guvernului. Toate meetingurile adunate, de când se fac meetinguri. Facem câteva eschive și ne încălzim. Mergem fără o țintă precisă, și simt cum ne integrăm cu totul în peisaj. La mall mai nimeni nu are o țintă precisă. Ne-am încins destul, poate că și elfele și-au isprăvit ritualul străbun, e momentul să luăm din nou situația în mână.
Ieșim. Elfele au revenit la posturi. Prezint proba video și așteptăm cadoul surpriză.
O secundă, să vă aduc sacoșa
Deci e treabă serioasă. Hai mă că a meritat așteptarea. Primim o sacoșă cu surprize de la Coca Cola. De-abia aștept desfăcătorul ăla. Dacă avem noroc, poate căpătăm și un breloc cu urs. Gata, a ajuns surpriza.
Și surpriză a fost. Marea companie a miliardelor răsare ne-a făcut cadou o plasă. Atât. Până și în campaniile electorale de pe vremuri erau mai inspirați. Mai o găleată, mai o pelerină. Măcar un pix acolo. Sau o brichetă. Cred că și un băț de chibrit era mai inspirat să bage Coca Cola în plasa lor, decât să ți-o livreze goală. Dar stai. Ni s-a făcut, totuși, o mare favoare. Am primit o doză de Cola cu avertismentul mărinimos că am beneficiat de ultima.
Era ora 18. Când, teoretic, lumea începe să vină la mall. Vai de cei de după noi! La cum mergeau lucrurile, cred că mulți n-au mai apucat nici măcar să-și ia plasă.
Sărbători fericite vă doresc, sau, vorba lui Levi, să fiți voi fericiți, nu sărbătorile! Always!