Recunosc că m-am codit. N-am mai scris de o bună bucată, punând o presiune artificială pe primul articol din 2016. Mi-am zis că nu poate fi ceva subțire, trebuie să fie ceva grandios. Și azi așa, mâine așa, am frecat-o aiurea și n-am mai scris nimic, pierzând o mulțime de idei geniale, care nu vor mai vedea niciodată lumina tiparului. Am încheiat paranteza.
Revin și mă conectez la realitatea albă de azi. A nins. E prima zăpadă mai de Doamne ajută din iarna asta. De fapt cred că e prima punct. Deja e un pleonasm că autoritățile au fost luate pe nepregătite. Cred că făuritorii de știri au o serie de sintagme din care trebuie să aleagă, în funcție de nevoi. Autoritățile luate pe nepregătite, medicii sunt rezervați, icsuleasca rupe tăcerea, pe un site de socializare, trafic de coșmar pe DN1, iadul alb, pragul critic ne nuștiucâte unități…
A nins. Copilul din mine se activează la fiecare ninsoare. Îmi place să ningă, îmi place iarna, frigul, zăpada. Din fericire nu mă uit la știri, din păcate, și aici nu-i vorba de modestie, ca mine-s puțini. Ieri, un prieten devorator de știri (cu bilet de voie, că știrile sunt pâinea lui) anunță „pe un site de socializare” că deși la știri spun că în București e prăpăd, el a circulat bine mersi, prezentându-ne două realități aia de la tv și aia de afară, care nu se prea întrepătrund.
Corect! Realități paralele, despre asta e vorba. Dar nu vreau să mă opresc la iarnă și la cum o pictează televiziunile de știri. Vreau să duc ideea realității paralele mai departe. Pentru că din ce în ce mai mult, spre asta tindem. Ne uităm la filme care ne prezintă realitatea într-un anume mod și încă unul, și încă unul și începem să credem că americanii chiar sunt mai cu moț, că au o viață mișto, că românii sunt gri și triști cu excepția ălora fierbinți care sunt nostimi iar unii din ei cântă pe pile în echipa Loredana.
Ne uităm la emisiuni pe la Discovery și vedem lux și mașini, și Obama cu Bear Grylls și căutători de aur, și aventurieri. Și eu stau la coadă să-mi plătesc taxele. Trăim realități diferite.
Și ne uităm pe net, că de, oamenii moderni de acolo se informează. Și vedem pe „pe un site de socializare” o realitate roz, alta violentă, alta conspiraționistă, alta și alta și alta. Din buchetul cu realități să tot ai de unde să-ți alegi.
Câteodată am impresia că am trăit degeaba. Mărturisesc că deși am făcut destulă umbră pământului, nu sunt pe deplin conștient de realitatea mea. De multe ori pendulez haotic între magia imaginației și încrâncenarea cotidianului, între ce gândesc și ce trăiesc, între ce visez și ce fac, între ce zic și ce simt. Linia asta șubredă între realități o fi doar la mine? Habar n-am, dar cu siguranță nu sunt deloc invidios pe cei ancorați într-o singură realitate.
Atât pentru azi că am dat-o iar în sf-uri. Data viitoare promit să fiu mai concret. Sau nu.