Azi mă hazardez. Mă arunc să comentez subiectul zilei, 10 ani cu executare. În general, nu abordez temele fierbinți care nasc pasiuni pătimașe. Dar azi fac o excepție, tocmai de dragul pasiunilor pătimașe.
Nu comentez ce, de ce, cum, ce implicații, ce înseamnă asta, ce s-a vrut de fapt, ce va fi de acum înainte… Îi las pe cei mult mai documentați și mai implicați ca mine să se desfășoare. Comentez doar în calitate de observator detașat și dezinteresat.
Azi a fost condamnat un om. De fapt mai mulți. Și mulți ani au luat. Unii spun că e drept, alții că nu. Unii zic că au meritat, alții că nu. Eu nu mă pronunț, pentru că totul e relativ. Ce poate fi corect pentru tine, poate fi nedrept pentru altul. Ce poate fi bun pentru tine, poate fi rău pentru altul. Ce poate fi rău pentru tine cel de azi, poate fi bun pentru tine cel de mâine.
Cum e curentul electric? Bun pentru cel care fabrică prize și rău pentru cel care bagă degetele în ea. Ați înțeles ideea. Totul e relativ. De chestia asta sunt foarte conștienți „băieții deștepți” (nu ăia cu Hidroelectrica). Speculează un subiect bipolar cu potențial de scindare a opiniei publice pentru că, nu-i așa, o masă dezbinată e mai ușor de condus.
Îmi aduc aminte cu tristețe de perioada anilor de după revoluție când pasiunile politice despărțeau familii și distrugeau prietenii de-o viață. Totul pentru războiul altora. Am crezut că ne-am civilizat, iar pasiunea pentru o cauză falsă a rămas doar atributul suporterilor din galeriile de fotbal. M-am înșelat. În 2014, politica încă mai poate împărți lumea în două. Încă mai poate naște pasiuni pătimașe, încă mai poate crea victime pentru războiul altora. Dar nu genul de victimă colaterală, care moare atunci când pică o bombă greșit. Ci genul de victimă care îmbracă de bunăvoie o uniformă ale cărei însemne nici nu le cunoaște. Știe doar că are un inamic care îi vrea răul.
Cum e Voiculescu? Bun sau rău? Dar Băsescu? Dar Mareșalul Antonescu? Nu știu și nici nu e foarte important acum. Probabil că istoria le va pune o etichetă, pentru cine ține la ea. Știu doar că acum sunt pentru unii mumă și pentru alții ciumă. Și asta ne împarte în două, iubitori de mumă și urâtori de ciumă. Și asta de dezbină. Și asta convine de minune unora.
Gre/șesc?
Corrrrect !