Ceapa magică

Am promis că nu mai scriu trist și vreau să mă țin de cuvânt. Azi m-a lovit nostalgia copilăriei așa că o să fac un efort suplimentar să nu alunec melodramatic. Mă gândeam cu profund regret că mi-a dispărut magia. A dispărut, cel puțin la mine, pofta aia nebună de a afla, a cunoaște, a…

Continuă lectura

Cu plata în avans

Am văzut zilele trecute o știre de la un post american. Un copil găsește în parcarea restaurantului o hârtie de 20$, intră, scrie un bilet și dăruiește bancnota alături de bilet unui soldat în uniformă care se afla în restaurant. Pe bilet scrie așa: Dragă Soldatule, Tata a fost soldat. Acum este în Ceruri. Am…

Continuă lectura

Romgleza ca molimă

Îmi spune și mie cineva de ce strigă românii „yes” când se bucură? Yes, am reușit, yes am luat examenul, yes au bătut ai noștri, yes au crescut cartofii. La televizor, în parc, pe stradă, la mall, plin de yesmeni. E prea banal să zicem „da” sau „ura”? Putem varia cu „bine mă”, „așa bă băiatule” sau „no,…

Continuă lectura