Singur și nesimțit

;

Nu, nu este continuarea epopeei ”Tânăr și neliniștit”, deși are mai multe episoade și e potențial mai lungă. Să vă povestesc.

Azi am constatat un lucru. Cu cât un oragnism, de orice natură ar fi el, este mai solicitat, cu atât tinde să devină din ce în ce mai scârbos. Cu alte cuvinte, cu cât ai mai mare nevoie cineva, cu atât devine mai inabordabil, distant, rece, superior. Cu cât cineva e mai important, cu atât va fi mai nesimtit. Și cu cât se strâng mai mulți ”nevoiași”, cu atât ”nevoitorul” va fi mai nesimțit. O face parte din legea atracției, sau mai bine zis din legea respingerii.

Cum am ajuns la concluzia asta? Apropiații mei știu că de câteva săptămâni, ba chiar luni, duc un război mut, surd și inegal cu una din cele mai odioase companii din România, dacă nu cea mai, în persoana enelului. O mai mare adunătură de scârboși și incompetenți pe metrul pătrat nu mi-a fost dat să cunosc până în prezent. M-au pus să alerg ca bezbeticul între sediile lor care evident că nu pot fi decât la minim 15km distanță între ele, să le duc hârtii, studii, acte, buletine, scheme, cereri, avize și câte și mai câte. Devenind un obișnuit al locului, am avut ocazia să cunosc și alți clienți la fel de mulțumiți ca și mine. Cel puțin m-am liniștit din punctul ăsta de vedere, n-au ceva personal cu mine, atitudinea ostilă se întreaptă către toți clienții lor, indiferent de culoare, vârstă sau orientare sexuală. Ne tratează pe toți la fel. Ca pe niște vite.

Și m-am întrebat de ce? Și tot eu mi-am răspuns. Ne tratează mizerabil pentru că pot. Pentru că noi avem nevoie de ei și nu invers. Pentru că deși sunt o companie privată, au monopol în cel mai important domeniu. Pentru că totul merge pe curent și, deci, ai nevoie de mizerabilii de la enel. Fenomenul ăsta de se petrece de obicei doar când ai de lucru cu statul. Acolo măcar știi, sunt funcționari frustrați, de multe ori prost plătiți care își exercită peticul de autoritate pe nervii contribuabilului.

Dar n-ai ce să faci, cu statul nu te pui. Stai la coadă, închizi ochii la mârlăniile funcționarilor și plătești. Că dacă nu, îți vin penalizări cât casa. Și nu ești multimilionar ca să-ți permiți să NU le plătești. Dar la mizerabilii de enel? Sunt privați, sunt o companie care scoate profit prin serviciile prestate către noi ăștia care avem nevoie de curent. Dar pentru că nu există alternativă, enel îți macină suveran nervii.

Mai țineți minte cum era Romtelecom pe vremea odiosului? Cât stăteai să-ți dea un număr (post telefonic, numai la prostii vă e gândul)? Cuplaje, intervenții, telefoane albe cu disc. Dar vai, a răposat nea Nicu și odată cu el și hegemonia Romtelecom sau cum se numea ea înainte. Au venit alți operatori și azi Romtelecom nu știe cum să se mai gudure pe lângă tine să le fii client. Mai c-ar lua ei un număr de la tine, doar doar să pui botul la oferta lor.

Dar dacă soarele ar fi de mâine la fel de nesimțit ca enelii? Are monpol pe viața noastră? Are. Avem nevoie de el ca de soare? Avem. Am putea trăi fără el? Ntz. Și dacă mâine ar zice ”Vă aștept la sediu cu buletinul de calitate a vieții, altfel reziliem contractul. Formularele le puteți ridica de pe Saturn iar instalatori autorizați găsiți pe lună. Persoanele care depășesc 100kg în viu vor trebui să încheie un contract de mari consumatori iar telespectatorii OTV, Capatos și Cancan vor plăti o taxă suplimentară pentru irosirea nejustificată a vieții”.

Mâine dimineață la 7.30 trebuie să mă duc iar la enel. O fi soare?