Mă folosesc de spațiul blogăresc pentru a trage un semnal de alarmă!
Pentru o viață slăninoasă uitați-vă la emisiunile culinare cel puțin 30 de minute pe zi.
Obsesia noastră pentru mâncare a făcut să explodeze culinariada TV. Oricăt de dibaci aș fi la slalomul printre programe, mi-este absolut imposibil sa nu dau peste un specialist în arta băgatului în gură. Fie că îmi explică cum se perpelesc jumările, fie face mișto de ”vedetele” străine de bucătărie, fie îmi demonstrează uimit cum nu se lipește nimic pe tigaia magică în care poți prăji liniștit doi mistreți cu vânător cu tot.
Lăsând glumele în baza lui Duban, primul pionier al țării, să trecem la chestiuni arzătoare. Cum e posibil să mă învețe pe mine ce să mănânc un balon pufos cu colesterolul gros ca pe mână, cu un fizic mai mult decât dezordonat, rezultat al unor principii nutritive porcine. Mai sunt unii pofticioși care aștern și literatură în domeniu. Și hop gospodinele, iuți ca albinele, asaltate din toate părțile, își însușesc tragicele informații și pun bazele unei alimentații dezastruoase. Nu-i de mirare că vad peste tot cum umblă logo-uri Michelin de toate mărimile. De fapt, mai mult stau, colăceilor nu le place mișcarea.
Revenind, e ca și cum unul cu plămănii sită, o tuse virilă, o dantură morse și o respirație vidanjică mi-ar explica beneficiile nicotinei. Sau ca și cum Naomi mi-ar face educație sexuală.
E înțeleaptă vorba din popor că sa faci ce zice popa nu ce face popa, dar în cazul adipoșilor culinari, păcatul e vizibil cu precădere în zona ombilicului și nu poate fi ascus sub nicio sutană.
Poftă bună!
P.S. Dacă am deranjat apele cu postul meu și nu mai primesc mâncare caldă o perioadă, accept donații în eugenii
Bine ma….!