Ieri, duminică, preafericiții edili ai Sectorului 6 au dat dezlegare la parc. Drumul Taberei, ex-Moghioroș. Și, ca orice dezlegare, și cea de parc a urmat parametrii clasici ai unei astfel de sărbători. Algomerație, cozi și multă încrâncenare prin prisma unora și bucurie, relaxare și mulțumire pentru alții. Ok, și o categorie intermediară de mixed feelings.
De ce spun “dezlegare”? Pentru că, la fel ca în post, a fost doar un extraveral pentru cei care fac față cu greu așteptării. Paștele e după colț, dar până atunci postitorii mai au de așteptat, așa că dezlegarea e o gură de oxigen binevenită. La fel și parcul. Mai e până se deschide, așa că am înghițit ieri o variantă beta, în speranța unei inaugurări ca la carte.
Impresii: multă iarbă, mult spațiu deschis, piste speciale pentru bicicliști sau rolleri, design futurist (chiar dacă mult mai puțin decât se prezenta în randări), materiale de calitate. Astea pe partea cu plus. Faptul că niciun proiect românesc nu își respectă termenele, că avanpremiera te primește cu boxpaleți pe gropi, că la ditamai parcul ai doar un loc și jumate de joacă pentru copii, că s-a făcut cam mult, mult zgomot pentru cam puțin, că prin alte cartiere s-au deschis parcuri mai frumoase, mai ieftine și mai rapid…astea sunt mai puțin bune.
Așa, ca o concluzie pripită, Parcul Moghioroș este acum mai mult pentru adulți cu copii decât pentru copii. Și nu spun că e rău sau bine, pentru că fiecare o să judece după nevoile proprii. Dacă ai copii, lipsă de imaginație și de implicare, dacă ți-ai fi dorit să te duci cu plodul în parc, să-l lași în lumea lui și tu să fumezi pe bancă, o să fii dezamăgit. Dacă te duci pregătit pentru o ieșire la iarbă verde în mijlocul cartierului (exclus manele și mici, sper), s-ar putea să-ți placă.
Pentru că, dacă ții cu tot dinadinsul să găsești neajunsuri, le vei găsi, cu siguranță. Totul depinde de tine, frumusețea e în ochiul privitorului. Dacă te duci în parc căutând cei (spre) 20 de milioane de euro investite, o să ieși morcovit, așa cum i-am auzit pe mulți, ieri, în jurul meu. Rollerii se plângeau de traseul și amplasarea trambulinelor, părinții, de lipsa locurilor de joacă, bunicii, de aleile prea înguste și câte și mai câte.
Dar despre asta să fie vorba? Fericirea ți-o faci singur, contează cum privești și ce așteptări ai. Și eu am sesizat neajunsurile, dar nu m-am lăsat copleșit de ele. Am văzut fericirea din ochii copiilor care se rostogoleau pe iarbă. Am văzut oameni în vârstă, sau cu dizabilități, bucurându-se de razele soarelui, care, altfel, ar fi stat în casă. Am văzut tineri și adolescenți în aer liber, care, altfel, ar fi „ars-o” la mall. Am văzut părinți implicați în jocurile copiilor cu o minge, o rachetă, o alergare.
Mie mi-a plăcut, pentru că am ales să-mi placă. Am ales partea care să îmi însenineze sufletul și n-am căzut pradă zeului nemulțumirii. L-am ignorat și mi-a fost bine.
Contează cum privești și ce așteptări ai? Dupa doi ani cu parcul inchis, cred ca te astepti sa vezi ceva cel putin spectaculos. Sa nu uitam, asta nu e un parc nou, parcul Drumul Taberei a existat si inainte de amenajare, era functional si nu necesita modificari majore. Ma bucur ca v-a placut parcul si v-ati bucurat ca se joaca copiii in el, se pare ca ati reusit sa faceti abstractie si de faptul ca parcul s-a inchis din nou.